ZOE VASILIU

Juristă, scriitoare, publicistă

 
ZOE VASILIU

       Zoe Vasiliu s-a născut la 3 octombrie 1937, în Mehadia, Jud. Caraş-Severin, România, din părinţii Petru Torneanu, avocat şi Maria-Silvia Pop.
       A urmat cursurile secundare la Cluj şi pe cele universitare la Cluj şi Bucureşti, unde a absolvit Facultatea de Drept în 1961.
       A ocupat funcţii economice şi juridice la câteva ministere bucureştene şi la Casa de Pensii a Patriarheie Române.
       S-a căsătorit în 1972 cu teologul Dr. Cezar Vasiliu.
       În 1984, a obţinut azilul politic în Franţa, împreună cu familia.
       În 1985, a emigrat în Canada, stabilindu-se iniţial la Vancouver şi activând în cadrul bisericii ortodoxe române „Sfânta Treime” din localitate, ca preşedintă a Reuniunii Doamnelor – ARFORA.
       În vara anului 1989 se mută cu familia la Montreal, unde soţul este numit preot paroh al bisericii ortodoxe române Sf. Nicolae sub omoforul arhieresc al IPS Arhiepiscop Nathaniel de la Vatra Românească.
       Între 1990-1996, colaborează activ la două prestigioase reviste din exil: „Lumea Liberă” din New York şi „Luceafărul Românesc” din Montreal, cu articole politice sau cronice la evenimente culturale. Din 1994 este membră a Colectivului de redacţie al revistei „Calea de Lumină”, ce apare la Montreal, editată de Consilul Parohial al bisericii ortodoxe române Sf. Nicolae.
       În 2000 publică, la Editura Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, volumul intitulat "Din Canada cu durere"; eseuri politice.
       Din acelaşi an este membră fondatoare a Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada.
       S-a stins din viata la 21 octombrie 2010, la Montreal, după o lungă şi grea suferinţă. Se odihneşte în Cimitirul Notre Dame des Neiges.

QUO VADIS, ROMÂNIA?

       Să nu uiţi ţara mea frumoasă, ţară de cântec şi dor, că faci parte din marea familie a Gintei Latine, că împărtăşeşti aceeaşi lumină din timpi seculari, împreună cu atâtea tări civilizate ale Europei. Astăzi, când, mai mult ca oricând, n-ar tre¬hui să fie aşa, ce blestem, ce farmece îţi îndreaptă paşii tot spre răsărit? Oare nu-ţi dai seama că plamăda ta şi a fiilor tăi nu este zămislită pentru alt drum decât acela al Gintei Latine? Nu-ţi mai aminteşti cu câtă durere şi lacrimi ai suportat orice atingeri străine de fiinţa ta? Nu-ţi mai amin¬teşti de acei nesfârşiţi ani când te-ai întrebat cum s-a putut oare ca plaiul tău mioritie să devină un iad terestru?
       Pentru numele lui Dumnezeu fraţi români, fii ai frumoasei Românii, am început să iubim iadul mai mult decât calea care ne descătuşează de trecut, de tot ceea ce nu ne-a aparţinut ca suflet, cultură şi tradiţie? Să cântăm imnul de luptă "Deşteap¬tă-te, Române!", să-l cântăm pân ne vom trezi din noaptea neputinţei!
       Să reînvăţăm să ne iuim unii pe alţii, să ne unim, deoarece numai în unire ne stă puterea, atât în ţară cât şi peste hotare. Marile imperii cotropitoare şi-au desăvârşit opera de ocupaţie punând în practică deviza: Divide et impera (Dezbină şi stăpâneşte), cu ajutorul acelora care s-au vândut lor, trădându-şi ţara şi seme¬nii. Să ne amintim de pilda lui Moş Ion Roată şi de versurile nemuritoa¬re ale lui Alescandri: "Unde-i unul nu-i putere / La nevoi şi la durere./ Unde's doi puterea creşte/ şi duşmanul nu sporeşte". Cu aceste minu¬nate idei s-au realizat istoriceIe noas¬tre uniri din 1600, 1859 şi 1918.
       Români, noi suntem egali în faţa lui Dumnezeu. Din aceasta lege divina s-a născut democraţia, care spune, intre altele, ca toţi cetăţenii unei ţări sunt egali în faţa legii.

'CALEA DE LUMINĂ ', buletin parohial. redactor principal Pr. Dr. Cezar Vasiliu, Preoteasa Zoe Vasiliu membră în colectivul de redacţie

"CALEA DE LUMINĂ ", buletin parohial, Pr. Dr. Cezar Vasiliu, redactor principal, Preoteasa Zoe Vasiliu membră în colectivul de redacţie

       Să ne căutăm oameni ai legii integri, pe măsura valorii morale pe care vrem s-o aibă România de mâine. Să sprijinim, eu toate forţeIe, intelectualitatea de bună credinţă a ţării şi să ne alăturăm ideilor şi cunoaşterii ei. InteIectualii sunt aceia care duc o ţară inainte, spre progres. Aceasta este misiunea lor.
       Desigur, fiecare cetatean cinstit este un fiu preţios al patriei şi ţara are ne-voie de noi toţi, în egala măsură de intelectuali, de muncitorl, de ţărani. Fiecare, în feIul şi la locul său, este de neînlocuit.
       Să privim în sufleteIe noastre şi să facem schimharea spre bine şi nu nu-mai în suflete, ci şi în fapte. Să curăţăm astfel grâul de neghină şi folosul va fi al nostru al tuturor.
       Iubiţii mei fraţi mai în vârstă, vă întreb dacă nu consideraţi că a sosit timpul să povestiţi generaţiilor mai tinere despre epoca de glorie a României Mari, despre marii noştri regi Carol I, Ferdinand sau Mihai I, cel din urmă îndepărtat samavolnic de la tron de catre comunişti în 1947. Majestatea Sa Regele Mihai I - de-a lungul nesfârşiţilor ani ai exilului - n-a acceptat niciun compromis cu forţele răului din ţară şi a refuzat orice întâlnire cu tatăl sau, Carol II, ca protest faţă de unele greşeli pe care acesta le-a comis ca suveran.
       Fraţi Români, de ce nu reparăm această cruntă nedreptate a istoriei -îndepartarea Regelui de la tron - atât în favoarea Majestăţii Sale, care a rămas demn şi statornic în sentimentele sale faţă de ţară, cât şi pentru viitorul nostru, al tuturor? De ce ne sperie reînnodarea firului istoriei cu vremurile bune şi generoase când ţara noastră a devenit România Mare, de la Nistru până la Tisa, epoca in care ţăranul a fost cu adevărat improprietărit şi a beneficiat de roadele muncii lui, epoca in care toate naţionalităţile conlocuitoare s-au bucurat de egalitate în drepturi, putând să-şi afirme ideile şi să-şi păstreze cultura, limba şi tradiţiile.
       Ce cusur are democraţia sau prosperitatea în ţări ca Anglia, Suedia, Norvegia, Spania, Belgia, Olanda sau Canada, în care opereaza fructuos şi stabil monarhia constituţională? Să nu uităm că astăzi recordul concurenţei mondiale în tehnica şi economie îl deţine o împărăţie - Japonia.
       Uneori, în Occident există şi fenomene sociale reprobabile, desigur izolate, tocmai pentru că într-o democraţie functionează opţiunea liberului arbitru, deci, ca individ, poţi să alegi între bine şi rău. La capătul căii răului se afla, însă, justiţia, care este nepărtinitoare şi neiertatoare, indiferent dacă răufăcătorul este om de stat sau om de rând.
       Dacă răsfoim istoria poporului, român, vom constata că acest popor, de la primele sale constituiri statale, a avut o predilecţie pentru principii monarhice. Oare ce-au reprezentat voievozii, domnitorii şi regii care au presărat cu continuitate, demnitate şi glorie istoria neamului românesc. Întotdeauna românului i-a plăcut să-şi ridice ochii, fruntea şi inima acolo sus, spre un om vrednic şi viteaz pe care Dumnezeu l-a dăruit cu iubire şi curaj pentru a desăvârşi fiinţa noastră naţională.
       Regele nostru M.S. Mihai I de România - cum îi este numele în acte din clipa când şi-a părăsit îndurerat ţara - este un om curajos, inteligent şi modest, care cunoaşte realităţile contemporane, aşa cum rezultă din discursurile sale recente de la Londra sau Bruxelles, în care a cerut sprijin şi ajutor pentru România. Cu siguranţă că în momentul reîntoarcerii Regelui Mihai I pe tronul României, ţara noastră va avea o altă credibilitate în lume, inclusiv în faţa celorlalte monarhii europene, cu care se înrudeşte atât personal, cât şi prin soţie, Regina Ana din familia de Bourbon-Parma.
       Din ce în ce mai mulţi compatrioţi au ajuns la concluzia că monarhia constituţională este singura şi cea mai bună soluţie pentru ca România să reintre în Europa cu fruntea sus. Ne-am recâştiga, astfel, prestigiul pe care l-am avut imediat după Revolutia din Decembrie 1989. Pe de alta parte, o monarhie este mai puţin costisitoare decat o nomenclatura comunistă sau neocomunistă, iar metodele de schimbare. a actualei situaţii economice şi politice ar fi .mai puţin dure ca în prezent. Cu siguranţă ca se va instaura un climat de stabilitate în viaţa ţării, precum şi conecţii economice şi industriale imediate, de care România are absolută nevoie.
       În toate monarhiile actuale, regele este - prin neutralitatea sa politică un catalizator al frământărilor diferitelor curente politice existente, dispută ahsolut necesară într-o democraţie reală, deoarece numai astfel iau naştere ideile oportune momentului. De aceea monarhia constituţională s-a dovedit, până la ora actuală, cea mai stabilă şi mai benefică formă de guvernământ, precum şi cea mai consecventă păstratoare a tradiţiei. prin care se defineşte o naţiune. Singura soluţie a saIvării tării din haosuI actual este Monarhia. Să nu scăpăm aceasta oportunitate!
       Noi, Românii aflaţi în străinătate, din diferite motive, desigur îndreptăţite, pe lângă efortul constant de a ne integra în rosturile şi tradiţiile noii ţării de adopţie, ne-am concentrat atenţia şi grija până la istovire, spre România, dragostea noastră dintâi, şi aceasta atât înainte de Revoluţia mult aşteptată, cât şi după aceea. La început am plâns de bucuria schimbării, alături de cei de acasă, am plâns pentru tinerii care şi-au jertfit viaţa pe altarul democraţiei, dar, după aceea, am rămas în postura stranie a unor spectatori inerţi ai unui joc incert, practicat de amatorismul politic al guvemanţilor actuali. Aceştia n-au făcut decât să creeze în minţile noastre multe semne de întrebare, fără răspuns, care îndreptăţit au sădit neîncrederea şi deruta. Avem senzaţia că toate acţiunile politice, economice şi sociale actuale sunt un dribling al democraţiei atât de mult visată de noi toti.
       În acest context, ultima "cacialma" guvemamentală - aceea a "liberalizării preţurilor" - frizează absurdul şi mi se pare că generează anumite tendinţe primejdioase în randul cetăţenilor. Oare se doreşte acreditarea ideii că nu se poate face privatizare în România şi că această ţară trebuie să rămână tributara relaţiilor economice centralizate de tip Marxist? Sau s-ar putea ca incompetenţa actualilor guvemanţi faţă de democraţie şi raporturile ei social-economice în contextul european actual să fi generat aceste acţiuni grave, iresponsabile?
       În condiţiile actuale ale României, în care descentralizarea industrială şi agrara este "sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire", când concurenţa acţionează numai sub forma bursei negre la preţuri exorbitante, când nu s-a stabilit o rată a profitului in diferite sectoare productive, care acţionează în haos ineficient, "liberalizarea preţurilor" operează numai în favoarea statului şi a reprezentanţilor săi. Aceştia sunt singurii heneficiari ai operaţiilor monetare, cu toate ca s-a dovedit în toate ţările, chiar şi în cele occidentale, că statul este cel mai prost administrator.
       O altă greşeală politică a actualilor guvernanţi de la Bucureşti este aceea că nu spun ce fac cu banii. N-au dat socoteală nimănui la ce sumă se ridică şi cum sunt utilizate giganticele fonduri ale P.C.R. , U.T.C., U.G.S.R. etc. Ca să nu mai vorbim despre masivele ajutoare primite de la generosul Occident...
       Din tot ce s-a întâmplat după Revoluţie, se mai desprinde o ipoteză de manipulare din partea nomenclaturii - aceea de a împinge voit ţara spre haos - situaţie deschisă oricăror oportunităţi, astfel încat să justifice o eventuală preluare a puterii de către un guvern militar. De! scopul scuză mijloacele ... !
       Scumpă Românie, mă gândesc cu groază că valurile tumultoase ale răului care-ţi inundă trupul ar putea să te frângă în bucăţi şi ai rămâne, în sufletul şi în amintirea noastra, o poveste: "A fost odată o ţară frumoasă şi bogată pe care fiii ei ... " Dar ar fi prea trist. Desigur, este greu să strângem laolaltă cioburile speranţelor noastre răvăşite pentru a redeveni noi înşine, acolo şi aici, dar nu este imposibil. Trebuie să avem mai multă încredere în noi şi să îndrăznim mai mult. Şi poate că Dumnezeu ne va ajuta!

*** *** ***

Zoe Vasiliu şi contribuţia sa la cultura exilului românesc

       Dotată de Dumnezeu cu o voce deosebită şi cu înclinaţii spre artă, se implică total în viaţa noii biserici, organizând corul şi participând la numeroase activităţi cultural-artistice iniţiate de Consiliul Parohial, scriind scenarii, recitând sau cântând melodii clasice şi romanţe.

R.O.E.A.
       Prin articolele sale Preoteasa Zoe Vasiliu s-a remarcat ca o jurnalistă cu voce clară şi convingătoare, imparţială, cu dragoste nemărginită faţă de ţara de origine. Descendentă dintr-o familie cu educaţie deosebită din care amintim pe generalul Nicolae Cena, Dr. Iuliu Haţeganu din Cluj şi Prof. Dr. Grigorio Pascu din Iaşi, ea a moştenit un respect deosebit faţă de tradiţia şi cultura societăţii românesti din perioada interbelică.
       Nota critică din publicistica sa este moderată, cu bună credinţă şi interferează armonios cu tema abordată.
       Articolele care tratează aspecte culturale cuprind nu numai informaţii despre eveniment, dar şi aprecieri interesante, unele chiar inedite, referitoare la interpreţi şi realizatori.
Alexandru TOMESCU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate