Balada "Mioriţa" pe plai american

-Alexandru Tomescu-

Balada 'Mioriţa' pe plai american

       Un mesaj primit de la poetul şi traducătorul Adrian G Săhlean din SUA, constă într-o serie de întrebări referitoare la "Mioriţa", baladă şi colind în acelaşi timp, cu mărturisirea ca doreşte să scrie un eseu în limba engleză.
       Amintirile au năvălit, rostogolind spre trecut numărătoarea anilor.
       Am auzit prima dată balada "Mioriţa", în toamna anului 1952, la un cosaş, botezat de bunica, care recolta ultima serie de lucernă, din grădina strămoşească, nu departe de Vălenii de Munte.
       Ȋn sufletul meu de copil, care abia ştiam să scriu şi să citesc încolţise un sentiment cu multiple valenţe: de milă şi dragoste, de frică şi remuşcare, de laşitate şi resemnare.
       După câtiva ani, când în ciclul elementar s-a vorbit în linii mari de genurile literare, renumitul Profesor de Limba Română, Constantin Râpeanu, atunci în pragul pensiei, de la "Şcoala Medie Mixtă Nr 3", fostă "Liceul Pedagogic de Fete", din Ploieşti, ne-a rezervat două lecţii, baladei, cu referire în special la "Mioriţa".
       Balada a fost culeasă de poetul, prozatorul şi eseistul român Alecu Russo, în Munţii Vrancei, la mijlocul secolului XIX, în perioadă de cinci săptămâni „de exil” la Soveja.
       Alecu Russo i-a înaintat balada poetului Vasile Alecsandri, care cu unele modificări o publică, pentru prima dată în anul 1850, în secţiunea „Cântece poporale româneşti” din gazeta „Bucovina” din Cernăuţi.
       Ȋmi amintesc ca Dl Profesor a accentuat interpretarea pesimistă a baladei, susţinută printre alţii de George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, care a spus într-un discurs la Academie: "Cântecul acesta bătrânesc rămâne singur, între mii de cântece, ca un pisc pleşuv între muncele... Ȋn el e înscris sufletul de resemnare a rasei" ("Poezia Populară", Bucureşti 1923/ "Cântec bătrânesc" în Carpaţi XII, 15 aprilie, 1944).
       Alţii precum ar fi etnologul Romulus Vulcănescu, socotesc că "Mioriţa" ar fi un document juridic străvechi de judecată în comunitatea unui grup profesional; Nicolae Iorga argumentează că la baza baladei a stat un conflict pastoral "în legătură cu necesităţile vieţii practice"; folcloristul, etnologul și cercetătorul Adrian Fochi susţine că "Omorârea ciobanului apare în toate variantele ca un act juridic, izvorât probabil dintr-o legislaţie păstorească străveche".
       Cercetările, exegezele, interpretările continuă şi în zilele noastre. Ȋn acest sens putem aminti pe filologul şi cercetătorul în ştiinţe religioase, Victor Ravini, emigrat în 1985 in Suedia, care a editat de curând cartea "Mioriţa izvorul nemuririi", tradusă şi în limba română.
       Idea principală este că: Ȋn balada 'Mioriţa', nu este vorba de o crimă, ci de un ritual ciobănesc de inițiere în tainele naturii și universului. Confundarea mitologiei cu realitatea cotidiană a dus la regretabila răstălmăcire a poemului.
       Această răstălmăcire a baladei de către unii cercetători nu trebuie să aducă vreun detriment identității noastre naționale, să compromită numele de român.
       Prin această prezentare, foarte pe scurt, ca un modest punct de vedere, s-a putut răspunde la întrebările pe care poetul, scriitorul şi traducătorul Adrian G Săhlean le-a înaintat grupului de prieteni.

* * *
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat