Patimile poetului Eugen Evu, l-au ridicat în Ceruri

-Alexandru Tomescu-

Eugen Evu

       S-a stins din viaţă, vineri, 20 octombrie, 2017, la vârsta de 73 de ani, poetul şi artistul Eugen Evu unul dintre cei mai prolifici oameni de cultură din municipiul Hunedoara.
       Face parte din categoria nu prea mare a scriitorilor şi artiştilor disidenţi din timpul regimului ceauşist.
       A trăit modest, cu demnitate şi dragoste de ţară. În ultimele luni din viaţă, afectat de boală, supravieţuia dintr-o pensie mică, puţin peste 1.000 de lei, din care încerca să economisească şi pentru ultimele sale proiecte literare.
       S-a născut pe 10 septembrie 1944, în Hunedoara, părinţii fiind de pe Strei şi din Piatra Roşie, în Munţii Orăştiei; mama Clara (născută Bud), tatăl Constantin, muncitor, care mai târziu a devenit pastor penticostal.
       Urmează Școala Profesională de Metalurgie (1962), apoi liceul (1962-1967) și Şcoală Tehnică de Termotehnică din Hunedoara (1968-1970). A fost oţelar, mecanic, pedagog, funcționar, solist vocal şi instrumentist (1962-1975), instructor-metodist la Casa de Cultură din Hunedoara (începând din 1975), referent al Secției de cultură și artă a Consiliului Municipal Hunedoara.
       S-a remarcat ca un talentat la condeiului încă de la vârsta de 8 ani, când pentru o compunere i s-a acordat un premiu pe oraş.
       Ȋntr-un interviu dat la aniversarea de 70 de ani mărturisea: "Am avut o gândire poetică, încă de copil. Poezia era refugiul sufletului meu. Sufletul acesta care va rămâne mereu misterios şi în mişcare, dar care e definit totdeauna de o matrice numai a ta: locul în care te-ai născut. Iar Hunedoara era, la rândul ei, un loc încărcat de istorie, dar şi un oraş în care s-a muncit mult, căci a avut o tradiţie industrială, veche şi ea."
       Eugen Evu a intrat în atenţia Securităţii la începutul anilor 1970. Lucra la acea vreme ca mecanic în complexul minier din Teliuc (Hunedoara) şi frecventa cenaclurile şi întâlnirile literare. Era un om deschis şi îi plăceau bancurile şi glumele, unele cu iz politic şi critica regimul dictatorial ceauşist.
       Timp de două decenii, scriitorul a fost urmărit de Securitate, fiind considerat un “element cu manifestări duşmănoase la adresa orânduirii socialiste”. A fost turnat de vecini, prieteni şi colegi, însă cele mai mari probleme le-a avut după ce în 1982 i-a trimis o scrisoare anonimă lui Nicolae Ceauşescu.
       Ȋn 1975 înfiinţase cenaclul numit “Lucian Blaga”. Poet cu câteva volume de versuri apărute, Eugen Evu era mentorul unor tineri pe care îi recomandau chiar profesorii de limba şi literatura română.
       Cenaclul “Lucian Blaga” a supravieţuit până în anul 2007. Mulţi dintre participanţi sunt astăzi ziarişti sau actori cunoscuţi.
       În 1989, Eugen Evu era angajat la Casa de Cultură din Hunedoara ca referent cultural principal.
       Pe lângă cenaclu, Evu mai organiza şi întâlniri cu publicul: “O dată pe lună făceam 'studioul artelor', un fel de revistă vorbită. Şi acum am nostalgia ei. În condiţiile de atunci se făceau nişte lucruri extraordinare acolo. Veneau cam o sută de persoane când organizam întâlnirile «studioului artelor». Acestea semănau cu o cafenea literară, unde erau de toate, de la poezie, umor, muzică, teatru, mai venea şi câte un scriitor. Într-un an am avut recitaluri din Dinescu şi Sorescu. Caramitru a venit aici, a fost şi Tudor Gheorghe în toamna lui 1989. Atunci s-a simţit un freamăt dinspre Bucureşti”.
       După evenimentele din '89, Eugen Evu şi-a continuat activitatea publicând în continuare 30 de volume de versuri, eseuri, interviuri. Şi-a publicat şi dosarele CNSAS, documente care însumează aproape 500 de pagini de mărturii.
       La vârsta de 70 de ani plin de dezamăgire face referire la prezent: "Din păcate, acum, nu pot să nu observ cu amărăciune, uitându-mă în jur, la oraşul meu, că tot ce s-a muncit s-a dus, s-a făcut praf după 1989. Şi, în spatele atâtor clădiri în ruină, sunt mii de oameni distruşi, mii de vieţi spulberate, iar spiritul lor s-a impregnat în rănile trecutului şi ne bântuie memoria. Pentru că s-au jertfit mulţi ani degeaba. Aşa văd, şi asta mă deprimă."
       Cu ocazia plecării spre fericirea veşnică poetul George Filip din Montreal i-a dedicat o poezie din care redăm o strofă:

              ...acum conduci un nou cenaclu-n cer.
              le spui la îngeri ce e fericirea
              şi le explici că doar... în lerui-ler
              îşi va văsi odihnă - omenirea.

* * *
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat