1 Decembrie 2017
Ziua Naţională a României; 99 de ani dela Marea Unire

-Alexandru Tomescu-

Balada 'Mioriţa' pe plai american

       Ziua Naţională a României din anul acesta este îngândurată: ca o strigare anemică, "Zi de sărbătoare, puneţi mândră ia, / Astăzi toată ţara cântă România", care se stinge uşor în sufletul poporului român.
       Cu toată incompetenţa, lipsa de interes social şi buna-credinţă a Parlamentului şi Guvernului, care sunt priviţi cu desconsiderare şi revoltă, de masele largi, astăzi, este ziua în care reprezentanţii lor, trebuie să-şi amintească (pentru cei care au auzit) despre jertfele poporului român şi a conducătorilor de atunci, pentru a ne recăpăta glia noastră, ştrămoşească, a străbunilor daci.
       "Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă de sărbătoare. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti; apoi episcopii, delegaţii consistorilor, ai societătilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor învăţătoreşti, ai reuniunilor de meseriaşi, ai partidului social-democrat român, toate interesele şi toate ramurile de activitate româneşti erau reprezentate.
       Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa participanţilor. Din toate unghiurile tărilor româneşti de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţe, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi cu steaguri tricolore în frunte, cu tabele indicatoare ale comunelor, ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie.
       Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei comandate de feldmareşalul Mackensen care, descurajate se scurgeau pe calea înfrângerii spre Germania..."
       A rămas cu adevărat o mare sărbătoare; pentru noi este un omagiu adus eroilor căzuţi la datorie pentru întregirea neamului: 220.000 militari, la care se adaugă 80.000 de civili. Pierderile militare reprezintă aproximativ 3% din populaţia României antebelice. Procentul acesta se situează, imediat după pierderile Franţei, care au fost de 3.6%. Prin comparaţie Germania a pierdut 2,79%, Marea Britanie 1,25%, Italia 1,24%, iar Belgia 0,69%.
       Urmările conflictului mondial s-au regăsit şi în anii următori prin faptul că Statul român, în 1925 avea în grija sa 360.728 orfani de război.
       Evenimente şi personalităţi istorice încă sunt aşteptate să fie introduse în manualele de istorie, pentru ca generaţiile prezente şi viitoare să cunoască adevărul, punând deoparte în arhivă cărţile prefabricate, drept mărturie a unei epoci a minciunii şi prolecultismului.
       Ca exemplu dintre ctitorii din Regat ai Unirii, Ion I. C. Brătianu, Take Ionescu şi Nicolae Filipescu, s-a scris, cu rezervă însă, doar despre Ion I. C. Brătianu.
       Ȋn Istoria războiului pentru întregirea României, de Constantin Kiriţescu, este prezentat rolul lui Nicolae Filipescu: "Ȋn perioada neutralităţii României, 1914-1916, în fruntea mişcării naţionale pentru o colaborare cu Antanta, luară loc Nicolae Filipescu şi Take Ionescu.
       Cel dintâi era un temperament viguros şi combativ; prin patriotismul său înflăcărat, prin caracterul său mândru şi cavaleresc se bucura în faţa Ţării de un deosebit prestigiu. Elocinţa sa era pasionată, ca şi lupta care o ducea pentru Unire:
       'Ce este Regatul român fără Ardeal? O absurditate geografică. O fâşie de pământ întortochiată şi frântă în semicerc. Arătaţi această figură schiloadă unui copil de şapte ani şi întrebaţi-l ce-i lipseşte României. El cu mâna lui de copil, va trage linia ce împlineşte cercul! Ȋn graniţile actuale suntem o Ţară fără viitor. Spre a ne împlini aici rolul european ne trebuie bastionul ce domină această poziţiune. De acum ţintim către cetatea naturală a Ardealului, către Acropola românismului. Aici este centrul, aici este inima românismului. Aici într-un palat fermecat, zidit ca în poveşti în vreuna din peşterile Carpaţilor, s-a adăpostit conştiinţa de neam. Din aceşti munţi ţâşnesc izvoarele râurilor noastre ce cară spre şesul dunărean, în undele lor suspinele fraţilor. De aici Şincai şi Petru Maior, ne-au trimis mărturiile obârşiei lor latine. De aici au roit dascălii neamului spre a trezi conştiinţa naţională în vremurile de uitare de sine...'"
       Fără a ne pierde speranţa în ziua de mâine, şi noi astăzi, să ne plecăm cu umilă admiraţie, în faţa sacrificiului, curajului şi înţelepciunii tuturor acelor - mari şi mici, popor şi conducători - care ne-au lăsat moştenire gloria nepieritoare a lui 1 Decembrie 1918.

* * *
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat