O carte, un dar preţios

-Alexandru Tomescu-

Florina-Maria Băcilă,'Dorziana - o (re)construcţie a textului prin limbaj'        Am primit o carte, pentru mine de excepţie, prin intermediul prof. Constantin Teodorescu din Kichener, Ontario, Canada, a lectorului universitar, Florina-Maria Băcilă, doctor în filologie, la Departamentul de studii româneşti (Colectivul de Limba Română) al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest din Timişoara.
       Este vorba de cartea "Dorziana - o (re)construcţie a textului prin limbaj", apărută la Editura Excelsior Art, din Timişoara, în 2016.
       Cartea cuprinde cinci capitole, fiecare din ele având un subiect bine determinat şi tratat cu mult profesionalism, în mod exaustiv.
       Primul capitol "POEZIA LUI TRAIAN DORZ - CÂNTEC PESTE RUGĂCIUNILE NOASTRE"; autoarea vorbeşte despre viaţa lui Traian Dorz, profilul spiritual al luptătorului creştin, pentru care rugăciunea este o armă de apărare şi de atac, dar şi miezul trăirii sale creştine, bogăţia roadelor sale duhovniceşti, mireasma unică a versurilor sale.
Traian Dorz        Traian Dorz s-a născut pe 25 decembrie 1914 în satul Râturi (astăzi Livada Beişului), judeţul Bihor. Apropierea de mişcarea religioasă "Oastea Domnului", a avut loc cu ocazia citirii în iunie 1930 a cărţii "Corabia lui Noe" semnată de preotul Iosif Trifa, primită ca premiu, la absolvirea celor şapte clase primare.
       Atras de activitatea "Oastei Domnului", iniţiată de preotul Iosif Trifa în anul 1923, la Sibiu, începe să scrie poezii de factură mistică. Ȋn anul 1935 debutează cu volumul de versuri "La Golgota".
       Poetul Traian Dorz cunoaşte şi ororile războiului, între anii 1940-1943.
       După această perioada de concentrare pe front, el desfăşoară o activitate publicistcă în presa vremii, la Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi, Bucureşti, Oradea, Beiuş.
       La sfârşitul anului 1947 este arestat, pentru activitatea dusă în cadrul mişcării "Oastea Domnului" care între timp fusese interzisă, şi pentru răspândirea de materiale religioase neautorizate. Ȋn timpul detenţiei de 17 ani cu mici întreruperi, la Gherla, Oradea, Caransebeş, Satu Mare, Deva sau în lagărele de muncă forţată din Bărăgan şi Delta Dunării, compune mii versuri pe care le memorează.
Florina Maria Bacila        După cum spune autoarea Florina-Maria Băcilă, creaţia lirică a lui Traian Dorz include "peste 4000 de poezii de factură mistico-religioasă, dar şi patriotică, 7000 de proverbe versificate şi comentate, precum şi versificarea celor 150 de psalmi biblici, a poemelor lui Solomon, a cântărilor şi rugăciunilor din Biblie, a unor scene din Vechiul şi Noul Testament. Scrierile în proză, cuprind volume cu caracter memorialistic şi auto-biografic, povestiri, comentarii şi meditaţii asupra textelor biblice, confesiuni eseuri, îndrumări, comentări, piese şi montaje religioase - majoritatea create în condiţii deosebit de aspre, în anii de detenţie şi sub supravegherea sistematică a autorităţilor de atunci."
       Capitolul II, EXPRESIA LINGVISTIVĂ A ASPIRAŢIEI SPRE ABSOLUT. Autoarea menţionând ideea lui Gheorghe Pop că poetul care scrie chiar într-o limbă bogată, izvodeşte cuvinte şi sensuri noi, dovedind astfel, ascunsele virtuţi expresive ale limbajului, arată că dacă fonologia, morfologia ori sintaxa nu tolerează devieri prea mari, semantica este deschisă unei infuzii de nou, pe care poeţii o folosesc în operele lor. Se exemplifică funcţia negaţiei Ne, care neagă conţinutul semantic al bazelor cărora li se ataşează formând cuvinte cu sens negativ în raport cu sensul pozitiv al bazei, redând, lipsa, însuficienţa, noţiunii exprimate de bază. Se exemplifică în lirica lui Traian Dorz, devivatului atipic "nehotar", nemginire, cel-fără-margini, nemăsură. Autoarea îl citează pe Stefan Munteanu care spune: "orgoliul scriitorului nu este de a spori numărul cuvintelor din dicţionar, ci de a triumfa asupra înţelesurilor ferecate în ele"
       Un alt subiect, tratat în acest capitol este: "Şi răspuns şi nerăspuns": necuprinderea în cuvânt.
       Autoarea observă că negativul cuvântului răspuns, nerăspuns apare o singură dată în originala poezie "A cui mai eşti?": "A cui mai eşti Tu, Dulce Mântuitor Străpuns / când chemi spre nicăierea şi-aştepţi un nerăspuns / când ghiaţa şi sfidarea Ţi-s cuie de oţel? / -Tu mai rămâi acelui ce suferă la fel." Se menţionează că nu totdeauna nerăspunsul înseamnă reacţia tăcută; Ȋn Corinteni 2: 9 el implică un tip aparte de stare de vorbă - consecinţă a provocării unice de a-L urma pe Dumnezeu, încadrabilă ca gest al supunerii necondiţionate faţă de El, în acord cu "tăcerea activă şi lucrătoare".
       Se concluzionează că substantivul neutru nerăspuns şi verbul a necuprinde se înscriu în rândul formaţiilor cu ne- ce exprimă în realitate afirmaţia însoţită de valori expresive.
       Un alt subcapitol "Cuvântul nemaispus" tratează prezenţa în poezia lui Traian Dorz formaţiunea cu prefixul ne-, adverbul de mod de continuitate mai şi participiul (forma adjectivală a verbului), ca în poezia "Care-i alt dumnezeu mare?": "Să-nălţăm numai spre Tine ale noastre rugăciuni; / Tu faci nemaipomenite şi dumnezeieşti minuni." Alte asemenea formaţiuni exemplificate în poezia dorziană sunt: nemaivăzută, nemaicunoscută, nemaimărginită, nemaistinsul. O strofă din poezia "O, glasul meu cel veşnic" este relevantă: "Afundă-ne Iisuse, atunci în tot Cuprinsul / atât de fără margini şi-atât de fericit, / să ardă-n veci din sine de-apururi nemaistinsul / fior al însoţirii în care ne-am unit!"
       Ȋn ultimul subcapitol "Străluminate trepte", "Lumina Preacurată": Exprimarea intensităţii maxime, autoarea evidenţiează procedeele de care dispune limba română folosite de Traian Dorz pentru a reda cât mai expresiv impresiile unei calităţi oarecare ce se refrâng asupra cititorului.
       Acestea sunt: prefixe vechi (prea-, râz-, stră-), neologisme (arhi-, extra-, hiper-, super-, supra-, ultra-). Ȋn poezia (Destramăte mai iute) regăsim aceasta structura: "Coboară mântuire cu tot ce mi-ai promis, / toţi cei ce te-aşteaptă din cerul prea închis, / despovărează starea din ce în ce mai grea / străluminând Scriptura cu lacrime pe ea".
       Prefixul superlativ prea-, care este folosit in terminologia, religioasă, bisericească este frecvent în opera poetului. Exemplificăm cu câteva versuri din două poezii menţionate de autoare: "O Maica jertfei salvatoare, / ca-n preacuratele-ţi priviri / nici fericirea nici durerea / atât de adânci nu-s nicăiri!" (O Maica jertfei salvatoare) sau "Dormi fetiţa mea cuminte, / sub privirea Maicii Sfinte, / ocrotită şi-apărată / de lumina preacurată" (Dormi fetiţa mea cuminte).
       Ȋn capitolul III. TERMENI EMBLEMATICI - REPERE ALE CONSTRUCŢIEI TEXTUALE, autoarea afirmă ca lirica dorziană se defineşte ca artă poetică profundă a unui spirit aflat în căutarea absolutului religios "orbit" de lumina Divinităţii. Iată cum se defineşte poetul: "Eu n-am fost un trup pe lume, / nici un chip cum se părea, / nici o carte, nici un nume, / - am fost misiunea mea. // N-am fost scrisul, nici cuvântul, / n-am fost viaţa mea, ci-n ea, / steagul, sabia şi cântul; / - am fost misiunea mea. // Cât am ars luptând trăind-o, / dăruit şi-a prins în ea, / mi-am plătit-o înălţând-o / şi-am fost misiunea mea" (Eu n-am fost un trup).
       Autoarea mai tratează specificitatea verbului a răpi cu sinonimele lui, a fermeca, a vrăji, a încânta; "Răpiţi, privi-vom veşnic la Faţa Ta Slăvită, / la toată măreţia Supremei Frumuseţi, / cât vom putea pătrunde în Taina Negrăită / a dragostei, iertării şi harului măreţ." (Ȋn ziua fără noapte...)
       Ȋn subcapitolele 2 - Năier, 3 - Harfă, 4 - Dor, Florina-Maria Băcilă tratează câmpul semantic al acvaticului (apă, val, undă, ţarm, corabie, luntre), oprindu-se în special la derivatul năier cu exemplificarea: "O Doamne al iubiri, lumină-mă lin / şi ceasul plecării adu-mi-l senin, / şi dă-mi pe acel înger cu luntrea - năier / iubirea să-mi ducă frumos către cer>"(O, Doamne, al iubirii.); Poetul preconizase ca intergrala creaţiei sale lirice să se intituleze Cântări nemuritoare de aceea regăsim des derivatul harfă, prilej de a mulţumi cu recunoştinţă Divinităţii: "Lăudaţi pe Domnu-n harfe / şi-L slăviţi din alăute, / să vă sune-n glas şi coarde / noi cântări necunoscute!"(Psalmul 33); Ȋn dor, românul trăieşte simţirea intensă a legăturii cu care se afla cu cei pe care i-a cunoscut odată, ce poate deveni durere, pentru că nu este o absenţă totală, nu e o uitare. "Chiar daca-ar fi cei dragi ai mei / răpiţi şi duşi de lângă mine, / zdrobit de dorul după ei, / să nu pot să mă las de Tine, // Chiar dac-ar fi să ştiu că mor / departe dus în zări străine, / tânjind de-al casei mele dor, / să nu pot să mă las de Tine."(Chiar dac-ar fi).
       Capitolul IV. VOLUME TEMATICE ŞI FENOMENE LEXICO-GRAMATICALE, cuprinde subcapitolele 1. Minune şi Taină: - Maria - Theotokos şi Virgo Fidelis 2. Locurile noastre sfinte; stilistica gradelor de comparaţie 3. Osana, Osana: valenţe semantice şi construcţii gramaticale.
       Primul subcapitol prezintă personalitatea unică a Fecioarei Maria, prefigurată în Vechiul Testament şi reflectată cu proeminenţă în Noul Testament şi în tradiţia Bisericii.
       Autoarea evidenţiează în poeziile lui Dorza numele Fecioarei Maria care este redat prin intermediul unor adevărate lanţuri apozitive, combinate uneori cu definiţii encomiastice:
       - eterna neprihănire:"De-a pururea Fecioară, / al curăţiei crin, / a cerului comoară (Preasfântă Maică Bună).
       - statulul unic de Mater Dei, model aparte de răbdare şi altruism: "Maică Pururea Fecioară, / suflet pururea-ndurat" (Maică Pururea Fecioară).
       - harisma perpetuă a fecioriei: "Fii binecuvântată, / Fecioară Preacurată, / Minune şi Taină şi-altar, / tu Maica Eternului Har" (Minune şi Taină).
       - blândeţea, încurajarea şi mângâierea în clipe de încercare pentru cei credincioşi: "Plecăciune Ţie Maică Rugătoare, / chip al bunătăţii, grai mângâietor; / fii al rugăciunii noastre-ajutătoare / pentru alinarea câtor răni ne dor."(Plecăciune ţie).
       - puritatea absolută, sacralitatea şi generozitatea; "Maica Domnului Iisus, / Crin al Cerului de sus, / Rai al sfintei curăţii" (Maica Domnului IIsus).
       - candoarea şi blândeţea, frumuseţea şi dragoste: "Maica Domnului Hristos, / dar al gândului duios, / floarea zărilor cereşti" (Maica Domnului IIsus).
       Poeziile din volumul Locurile noastre sfinte se remarcă, după cum afirmă autoarea, prin variatele procedee de exprimare a gradelor de comparaţie, în speţă a superlativului absolut.
       Ȋn subcapitolul 3, facem cunoştinţă cu cărţile de versuri pentru copii Cântarea îngeraşilor, Câte-o povestire mică şi Osana, Osana, precum şi ciclul Cântă-mi mamă, care alcătuiesc tomul al IV-lea al colecţiei de poezii Cântări nemuritoare.
       Autoarea face o menţiune, în fapt o mărturie a condiţilor grele în care a scris şi publicat poetul Traian Dorza: ciclurile cuprinse în Osana, Osana, au fost publicate pentru prima dată, într-un singur volum, înainte de anul 1980, la o editură din străinătate, care tipărea scrieri religioase. Textele sunt ilustrate de o desenatoare (rămasă anonimă) dintr-o ţară din Apus, care a predat editurii un album de desene cu diverse scene din viaţa copiilor.
       Ultimul capitol V "POEZIE ŞI MITOLOGIE", cuprinde trei subcapitole: 1. "Cânta o pasăre măiastră", 2. "Când nu voi mai întoarce...", 3. "Ţes cununi de rouă zorii".
       Ȋn mitologia românească, pasărea măiastră este o făptură cu frumuseţe fascinantă, cu un penaj multicolor sau de aur, radiind lumină celestă, caldă şi învăluitoare; are un cântec fermecător, care de obicei se aude în singurătate pentru privilegiaţi. "Pasăre măiastră, zboară tot mai sus, / pân-acolo-n faţa domnului Iisus, / [...] // "Pasăre măiastră, spune-n Faţa Sa / lacrimile noastre, suferinţa grea" (Pasăre măiastră (II)). Termenul măiastră cu variantele sale are o fecvenţă deosebită in poezia lui Traian Dorz.
       Subcapitolul 2 ne introduce în unul dintre volumele de poezie dorziană intitulat "Locurile noastre sfinte", ce cuprinde poeme religioase, patriotice şi repere ale culturii tradiţionale cum ar fi balada "Mioriţa", punct de plecare pentru iconografia religioasă, unde păstorul se bucură de un veritabil serviciu sacral: "Te slăvim, Te iubim, / şi-n veci o să-Ţi mulţumim, / Salvator şi Păstor, / şi-Ajutor, / Te slăvim, / Scump Mântuitor." (Slavă veşnică Ţi-aducem). Cităm din cuvintele autoarei: "Lirica lui Traian Dorz implică reflexe semnificative ale mitului mioritic, pornind de la imaginea păstorului, până la biruinţa asupra morţii, moartea-nuntă, comunitatea cu Universul şi cu dimensiunea eternităţii, proiecţia cosmogonică, Maica în căutarea Fiului etc. Toate se organizează în relaţie cu fondul complex al spiritualităţii româneşti, ce vizează inclusiv anumite reminiscenţe ale unor credinţe ancestrale sau mituri esenţiale adânc înrădăcinate, în cultura noastră tradiţională".
       Ȋn creştinism conform unui citat, complectat apoi, de autoare "nunta simbolizează armonia şi izbânda, abandonul de sine şi împlinirea prin celălalt, atribute care îi dau sens mistic" - în cazul de faţă unitatea perfectă dintre Cer şi pământ, în sensul comuniunii conjugale dintre Divinitate şi neamul omenesc, împlinirea certă a promisiunii pentru comunitatea tuturor credincioşilor (şi pentru fiecare dintre ei), care l-au slujit (ca fii ascultători, în veghe neobosită) şi vor fi răsplătiţi cu pecetea eternizării, la sărbătoarea unică din slava nesfârşită a Ȋmpărăţiei Cereşti; în înţeles spiritual, discipolii lui Hristos-Mirele, învitaţi la nunta din Cer, în calitate de participanţi la acest eveniment tainic, sunt numiţi "fiii nunţii" (Matei 9: 15; Marcu 2: 9-20; Luca 5: 34-35). "...La strălucirea viitoare / ce fericiţi vom fi intrând / toţi cei aflaţi în aşteptare, / Lumina lui Hristos arzând! / - Fiţi binecuvântaţi întruna, / voi cei găsiţi părtaşi la ea; / la Nunta Lui, Hristos - Cununa / cea mai frumoasă să v-o dea" (La Strălucirea viitoare).
       Acest studiu, de aproape cinci sute de pagini, al Prof. Dr. Florina-Maria Băcilă, reprezintă o carte de "căpătâi" pentru specialişti şi o descoperire a poetului Traian Dorz, pentru iubitorii de poezie

* * *
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat