VASILE POSTEUCĂ, UN CRUCIAT AL EXILULUI

-Alexandru Tomescu-

       Motto:
Mă pasc meridianele străine,
Cum bivolii, în seceta si foame,
Se-nsângera muşcând in mărăcine
Ȋn suflet clipa sta să se destrame...
       (Vasile Posteucă, “Fără ţară“)

       Nu multe ocazii sunt în viaţa unui membru al diasporei când poate simţii atât de aproape pământul natal, aşa de prietenească strângerea de mână, şi chiar îmbrăţişarea semenului, şi aceasta pentru că la sărbătoarea Hramului Bisericii "Sfântul Gheorghe" din Toronto, Canada, onorată de prezenţa Înalt Prea Sfinţiei Sale NATHANIEL, Arhiepiscop de Detroit şi al Episcopiei Ortodoxe Române din America, au fost pomeniţi fondatorii ei, printre care şi poetul Prof. Dr. Vasile Posteucă.

Alexandru Tomescu- Cimitirul 'Sfânta Maria' de la 'Vatra românească' la Mormântul Poetului Vasile Posteucă

       Amintirea poetului a ramas gravată nu numai pe piatra veşniciei din Cimitirul "Sfânta Maria" de la "Vatra românească" ci şi în sufletele celor care l-au cunoscut personal, din cărti, sau i-au recitat poeziile.
       Generaţia mea s-a născut la sfârşit de război mondial când apele erau turburi, când viitorul licarea străveziu, când istoria lepada monştri, când ţăranului îi tremura mana încercând să-şi bată coasa pe nicovala ruginită şi când copiii plângeau după părinţii lor căzuti pe front sau duşi în lagăre fără de nume, fără adresă.
       Noi am rămas cu o timiditate, complexaţi de posibilitatea cunoasterii, cu teama că un adevăr spus direct putea fi interpretat ca o crimă socială. Aşa se face că generaţia mea a fost lipsită de şansa de a studia sau macar răsfoii autori ca: Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Aron Cotruş, Mircea Eliade, Lucian Blaga, acestea fiind numai câteva exemple.
       Dar iată că într-una din zile, cu ani în urmă, am primit de la prea vrednicul de pomenire Părinte Nicolae Zelea, fondator al Bisericii noastre, cartea de poeme “Icoane de aur” de Vasile Posteucă tipărită la Editura “Dacia Europa Nova” din Lugoj.
       Când am început sa citesc poemele, casa s-a umplut de miresmele pământului întors de brazda strămoşească, de oftatul plugarului obidit; mi-au curs izvoarele în vene şi am sorbit roua din grădinile Bucovinene. Cascade Carpatine au înghiţit Niagare, Stâncoşii s-au aplecat să ajungă la Alpi iar Marea Neagră se revărsa în Atlantic.
       Aici îl găsim pe poetul Vasile Posteucă: langă noi ca un strigăt, ca o troiţă la cruce de drumuri, ca un dor nestins de ţara, ca un murmur de mistere, ca o comoara ascunsă, ca o corabie cu pânzele întinse.
       El nu a fost singur vreodată, fiindca dorurile îl intrebau iar el le răspundea prin poeme. Avea de unde; din Codrii Cosminului unde fagii şi stejarii îşi închinau frunţile la adierea vântului şi la şipotul apelor de munte. Miresme de ferigi mângâiau dureri seculare şi doruri înlăcrămate brodau ghirlande diamantice în pridvoare însingurate.
       Ceea ce surprinde la acest “Cruciat al Exilului “, cum a fost numit de prieteni este caracterul lui de pământean creştin. El a fost unul din fondatorii Parohiei Sfantul Gheorghe din Toronto şi un apreciat sprijinitor al bisericii.
       Asa ne va rămine în suflet, pentru totdeauna, imaginea poetului Vasile Posteucă: cu colb de zări pe frunte, cu privirea ce risipeşte bunătatea, cu braţul larg să cuprindă gânditorii lumii, cu spate puternic să ducă crucea suferintei, cu scintilaţii celebrale să aprinda scântei prometeice.

* * *
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat