Războiul pentru reîntregirea naţională a României
Perioada neutralităţii

-Alexandru Tomescu-

Regele Ferdinand-Regina Maria

       Recunoaşterea internaţională a independenţei de stat a României a deschis un nou orizont în relaţiile dintre tările Europei de Sud-Est. România, acum - stat de sine stătător - trebuia să-şi făurească strategii proprii de afirmare care interfereau cu interesele economice ale Rusiei, Austro-Ungariei şi Imperiului Otoman.
       Ȋntr-un moment prielnic, între anii 1878-1880, Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Otoman, Grecia, Italia, Austro-Ungaria şi Germania au recunoscut independenţa de stat a României.
       Cu ocazia vizitelor diplomatice ale Regelui Carol I împreună cu I. C. Bratianu în Germania s-a discutat succesiunea la tronul ţării şi viitorul ei statut, astfel că la 14/26 martie1881 Parlamentul a votat, acordarea titlului de Regat României.
       La cumpăna secolelor XIX şi XX au avut loc acţiuni care au dus la schimbări semnificative. Austro-Ungaria a pătruns în Peninsula Balcanică, şi a creat fricţiuni românilor din Transilvania. Rusia a încălcat Convenţia din 4 aprilie 1877, ocupând judeţele din Sudul Basarabiei şi a declanşat luptele de la Arab Tabia, cu românii, în legătură cu graniţa de sud a Dobrogei. Franţa a fost înfrântă de Prusia în războiul din 1870-1871.
       Ȋn această situaţie România a socotit că este cazul să facă o alianţă diplomatică cu Puterile Centrale (Tripla Alianţă), formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia, având un caracter defensiv.
       Serbia şi Bulgaria s-au reorientat spre Rusia. România a continuat să sprijine românii din Munţii Pindului şi de pe Valea Timocului.
       Alianţa cu Puterile Centrale (Tripla Alianţă), s-a semnat în 1883, fără a se face mare publicitate.
       Politica dusă de România pe plan european, urmărea interesele politice şi economice ale Regatului şi unirea Transilvaniei cu Ţara Mamă.
       La începutul secolului XX s-a format cea de a doua alianţă politico-diplomatică din Europa - Antanta (Tripla Ȋnţelegere), compusă din Franţa, Anglia şi Rusia. Cu toate că Austro-Ungaria şi Germania au căutat să menţină România in sfera lor, a apărut o orientare tacită către Antanta.
       Ȋn timpul războaielor balcanice 1912-1913, România şi-a dezvăluit reorientarea politicii externe. Ea şi-a declarat neutralitatea faţă de primul conflict balcanic.
       Primul război mondial (1914-1918), la început s-a caracterizat prin neutralitatea României. El a reprezentat apogeul confruntării între Puterile Centrale şi Antanta, ambele fiind responsabile de izbucnirea conflictului.
       Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, căruia i-au căzut victime moştenitorul tronului austro-ungar, Francisc Ferdinand şi soţia sa, a declanşat începerea războiului, Austro-Ungaria atacând Serbia. Atât Antanta cât şi Puterile Centrale urmăreau câştigarea alianţei şi intrarea României în război.
       Ȋntre 1914-1916, România a fost neutră; primul ministru Ion I. C. Brătianu a purtat negocieri cu Antanta în care cerea sprijinirea luptei pentru desăvârşirea unităţii ţării noastre.
       Decesul Regelui Carol I la 27sept/10oct 1914, a adus la tron pe Ferdinand I, cu regina Maria.
       Ȋn sânul opiniei publice şi politice româneşti se manifesta curentul dominant de intrare în luptă alături de Antanta. Treptat chiar personalităţi marcante de la Viena şi Berlin, au recunoascut că România slăbise relaţiile cu Puterile Centrale.
       Mişcarea socialistă din România, însă se opunea participării la război.
       Pentru România perioada neutralităţii a însemnat scăderea economică a ţării.
       Ȋntre anii 1915-1916, mai ales, au avut loc numeroase tratative cu Antanta (Tripla Ȋnţelegere), la Bucureşti, Paris, Londra, Petersburg, multe influenţate de desfăşurarea operaţiunilor militare.
       Ȋncă din 1914, Austro-Ungaria propunea unirea tuturor românilor, într-un singur stat, dar integrat imperiului său.
       Ȋn vara anului 1916 - 4/17 august, a avut loc semnarea Convenţiei politice şi a celei militare, a României cu Antanta, purtând caracter secret. La 14/27 august a fost convocat Consiliul de Coroană sub preşedenţia Regelui Ferdinand. Ion I. C. Bratianu a prezentat rezultatul discuţiilor cu Tripla Ȋnţelegere (Antanta) şi a cerut intrarea ţării în război, alături de această alianţă de forţe.
       Ȋn seara aceleiaşi zile, ministrul Edgar Mavrocordat a înmânat la Viena nota de război a României.

* * *

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitat