GEORGE BĂJENARU

Scriitor, poet, critic, publicist, traducator

 

       George Băjenaru s-a nascut la 4 noiembrie 1938 in satul Tunari de langa Bucuresti. A urmat scoala elementara din satul natal; scoala pedagogica mixta nr. 3 din Bucuresti (Diploma de invatator, 1956); Institutul pedagogic de 3 ani, Facultatea de filologie (Diploma profesor de Limba romana, 1964); Universitatea Bucuresti, Facultatea de Filologie (Diploma de licenta in filologie, 1971); Curs postuniversitar de ziaristica; Cursuri de limba germana la Nielsen Schule (Certificat, 1982) si la Goethe Institut, Boston. Cursuri de engleza la New York si Boston. Creative Writing Course la Boston University 1995. Cunoscator al limbii franceze.
       In Romania a lucrat ca invatator, jurnalist si profesor.
       Este descoperit ca poet de Ana Blandiana in anul 1969. Debuteaza la revista "Luceafarul" in 1975, si apoi colaboreaza cu poezii la Radio si Televiziune.
       In anul 1980, la Stuttgart, in Germania Federala, cere azil politic pentru America. In 1982, emigreaza in Statele Unite si devine cetatean american in 1988.
       In perioada 1983 - 1995 este angajat la Christian Science Center, unde desfasoara o munca de cercetare, informare si traducere, mai intai in redactia prestigiosului ziar amercan The Christian Science Monitor, apoi in Departamentul de traduceri al Casei de editura Mary Bader Eddy si la Comitetul de publicatii.>
       Incepand cu anul 1988, este publicat frecvent cu poezii si cu serial de eseuri intitulat Scrisori din exil, la pagina literara a ziarului The Christian Science Monitor. Criticul literar, Leonard Nathan si fiica sa Catalina Bajenaru traduc din poeziile sale in engleza.
       Publica poezie, proza, reportaje, interviuri, recenzii de carti, studii si comentarii literare critice, in engleza si in romAna, in presa rom`neasca din USA (Lumea libera romAneasca, ARA Journal, Origini, Meridianul romAnesc, Clipa, etc.), Canada (Cuvantul Romanesc si Luceafarul Romanesc), Anglia (Romanul liber), Romania (Romania literara, Astra, Bucovina literara, Dacia literara, al cincilea anotimp), si Moldova (revistele Literatura si arta si Limba RomAna).
       In ziua de 24 ianuarie 1994, la Charles Bani BU Booishops at the BU Booistore Mall in Boston, are loc lansarea cartii “Restless Planet/Tulburatoare lume” de George Bajenaru, eveniment la care participa cititori americani si romAni. Prezent cu poezii, in prestigioase antologii americane, ca: To Be A Man, Jeremt P.Tarcher, California, 1991, Betond the Stars si Best Poems Of the 90'S, The National Librart of Poetrt, USA, 1995, precum si in revista “96 Inc” a scriitorilor din Boston.
       A publicat: In umbra nimanui. Poezii, fabule, proza, Editura Libertatea, New York, 1988; Restless Planet - Tulburatoare lume (Poezii), Moonfall Press, Springfield, Virginia, 1993: Intre Sublim si tragic. Eseuri literare, insemnari, convorbiri, editura Cerna Bucuresti. O lumina - Poezii de la Dumnezeu, editura Cerna, Bucuresti, 1999; Cititor in exilul creator, Editura Danubius 2001; Evaziuni creatoare, Fundatia Culturala "Memoria", Bucuresti, 2004: Aceste bucurii trecatoare, editura iUniverse, New York.
       Este membru al Academiei Romano-Americane de stiinte si Arte, al Uniunii Scriitorilor Americani si al Societatii Internatioanle a Poetilor.

Fiinta romaneasca in literatura exilului (I)

       Subiectul acestui eseu face parte dintr-un ciclu de interventii pe teme culturale, pe care l-as numi "Foloasele exilului". Desigur, ati ghicit: acest titlu nu-mi apartine. Este, intr-adevar, titlul unui eseu de Emil Cioran. Voi incerca sa valorific idei din acest eseu, in speranta ca intentia mea de a omagia astfel Exilul creator, va fi mai limpede inteleasa.
       De mai multi ani urmaresc felul in care se reflecta fiinta romaneasca in literatura exilului de fiecare data descopar ca adevaratul scriitor roman din exil si-a schimbat tara, dar nu si inima, iar ceea ce distinge cel mai bine creatia lui, este un fel de virtute nativa, inconfundabila.
       Am reflectat si va invit sa reflectati si Dumneavoastra, la cata dreptate avea filosoful - poet, Emil Cioran, spunand: "Gresim cand ni-l imaginam pe exilat ca pe un personaj care abdica, se retrage si ramae in umbra, resemnat cu nenorocirile lui, cu conditia de obiect netrebuincios". "Cel care a pierdut totul, pastreaza, ca pe o ultima salvare, speranta gloriei sau a scandalului literar. Consimte sa renunte la tot, in afara de numele lui". Si iata ca renuntand "la tot", un numar impresionant de scriitori romani s-au format ori s-au implinit virtual in exiil. Scrisul fiecarui s-a manifestat cu predilectie intr-un anume gen literar, dar, laolalta, ei ne-au oferit o literatura vasta, unica prin forma si fond. Privita in ansamblu, aceasta literatura depaseste posibilitatile criticii de a o cuprinde. Sa sperm ca o istorie literara a exilului romanesc se va scrie candva.

Generatii diferite, viziuni si frustrari asemanatoare

       Intotdeauna si oriunde, exilul creator a cunoscut doua viziuni de creatie: una a intoarcerii in sine si spre izvoare, mai exact spus, spre elementele distinctive, laice si religioase, ale culturii de origine; alta, a explorarii dintr-o noua perspectiva, a unor elemente de cultura, istorie si civilizatie universala.

*** *** ***

George Bajenaru, Alexandru Tomescu, Mihai Trifoi, Niagara - 2002

George Băjenaru, Alexandru Tomescu, Mihai Trifoi, Niagara - 2002


       Asemenea viziuni definesc personalitatea multora dintre scriitorii romani din exil, indirerent de genertie sau de domeniul artistc in care s-au afirmat. Un model pentru scriitorii de azi, il reprezinta Mircea Eliade. Acest titan al scrisului romanesc, s-a manifestat prin scrieri de profunda gandire si larga intindere, ce-si revendica dreptul la o mai dreapta evaluare. Este cazul sa amintesc aci revista de litertura, idei si arta, "Origini" si pe eruditul ei colaborator Stefan Stoenescu, ale carui eforturi de a pune in lumina personalitatea creatoare a lui Mircea Eliade, merita pretuirea noastra. Cu argumente bine decumentate, Stoenescu reusese sa infrunte in mod competent niste atacuri aparute "in presa culturala din lumea anglofona", ca si unele interpretari nedrepte facute de scriitorul american Saul Bellow in romaul sau - "Ravelstein" - la adresa personalitatii lui Eliade. Eseul intitulat IN PARADIGMA MAI - MULT - CA - IMPERFECTUL: RESPULBERAREA ISTORIEI, aparut in ultimile doua numere din anul 2000 si in primele numere din anul 2001, ale acestei reviste ilustreaza spiritul justitiar, demn si responsabil al fiintei romanesti fata de unele tendinte malitioase de distorsionare a unor adevaruri din cultura romana, dupa cum citim in acest fragment:
       "Nu in ultimul rand, acesti meticulosi gropari de vocatie urmaresc discreditatrea intregii traditii de gandire social-istorice, careia ii apartine Eliade - traditie ce include mai tot ce a fost autentic si durabil in cultura romana - apeland la mereu aceleasi distorsiuni si rastalmaciri, cum ar fi punerea semnului de egalitate intre nationalism si barbarie, intre legionarism si nazism, intre ortodoxie si fundamentalismul terorist. Spulberarea miturilor fundationale ale istoriei Romanilor este o intreprindere in care sunt inca investie fonduri si sunt inca, create peste noapte, reputatii de mucava".
 
VINEREA MARE

O, sfântă zi de post,
Vinerea Mare
Mireasma ta de flori
îmi umple firea.
Pe cruce e Iisus,
în jur e mântuirea,
Iar din prohod
se răspândesc fiori.
Căci plânge Maica Sfântă
de se umple
de lacrime fierbinţi iconostasul.
Creştinii se apleacă
şi-apoi trec
iar pe sub sfânta masă,
unde pasul pios
doar din iubire poate
să se-ntâmple.
Mulţimea de creştini s-a adunat
Şi prohodeste Sfânta răstignire.
E pace-n jur, şi-atâta izbăvire,
Ca faţa lui Iisus s-a luminat.

Poezia apartine volumului “O lumină”
       Destinul tragic eliadesc aminteste de cel al baciului din balada populara "Miorita", numai ca oile, "mandre si cornute", pe care "baciul" Eliade le-a pascut pe campul alb al literelor romanesti, sunt cartile pe care le-a scris si prin care a ramas ca un pilon monumental in cultura mondiala.
       Tragedia traita de Mircea Eliade a inceput inca in anul 1945 si a fost profundata de fratii sai romani, instrainati intru spirit, care au maltratat cultura romana intre anii 1945 -1989. Reactia lucida si demna a lui Eliade fata de aceasta tragedie, este exprimata intr-o scrisoare adresata la data de 26 August 1971, de la Chigago, teologului gandirist, George Alexe.
       Mahnit pana la lacrimi ca in tara i se scosesera din biblioteci cartile, Eliade simtea nevoia sa-si descarce sufletul, motivandu-si totodata refuzul de a vizita tara la invitatia P.F. Patriarh Justinian. Iata ce citim: "Nu raspund direct P.F. Patriarhului Justinian, pentru ca nu vreau sa mahnesc un om care mi-a aratat simpatie. Dar va intelege ca nu pot vizita tara unde m-am nascut, si a carei limba o vorbesc si o scriu, intru-un moment cand numele meu nu mai poate apare nici la bibliografii! (momentul tine cam demult - de prin anii 1969- 1970). Acelasi raspuns l-am dat si Ambasadorului Romaniei la Washington, dl. Cornel Bogdan, cand mi-a comunicat invitatia Academiei Romane de a deveni membru corespondent. Cum as putea accepta o asemenea "recompensa academica", intr-o cultura (a mea), in care numele meu este suprimat chiar in articole consacrate altor scriitori contemporani? Ce fel de "academician" fara carti accesibile in biblioteci? Nu-ti vine sa plangi de mila neamului care te-a zamislit, afland (cum am aflat de curand) ca slavistii ma citesc in poloneza, pentru ca Traktat o historii religii si Sacrum - rit - Historia - pot fi aduse in tara, in orice cantitati, in timp de originalele (in limba franceza) sunt "sekretiert" in biblioteci?
       Ar mai fi de adaugat, dar la ce bun?"

       Comparand situatia descrisa de Eliade in acea scrisoare, cu a majoritatii scriitorilor de zi, care inca traiesc si scriu in tarile in care s-au exilat candva, dar se pot intoarce oricand in tara de origine si isi pot publica acolo cartile, s-ar parea ca notiunea de exil si-a incetat valoarea functionala. Din nerecicire, lucrurile nu s-au limpezit definitiv. Iata ce mi-a scris in acest an din Paris, scriitorul Paul Goma: "Eu sunt de 25 de ani - exilat, cu statut de refugiat politic in Franta. Mai exista un refugiat la Paris, Radina. Cartile mele de hartie (!) nu exista. Nu inseamna ca s-ar fi epuizat - ci nu exista in librarii. Vesnic abonat la Samizdat, am facut apel la internet. Acolo se afla cateva din comiterile mele."

George Băjenaru, din cartile publicate

George Băjenaru, din cartile publicate

       Intr-un articol semnat de ziaristul Mihai Creanga in ziarul "Meridianul romanesc", din 8 iunie, 2002, sub titlul "Culorile curajului - tot mai palide...25 de ani de la Miscarea Goma" aflam ca la sarbatoarea aniversarii Miscarii Goma, organizata la Bucuresti de Alianta Civica, in ziua de 29 mai, "Marele absent a fost tocmai Paul Goma" - ("cel care ne-a dezvatat de frica" - P.M.Bacanu), dar scriitorul a trimis un mesaj acid si amar, pe care cei prezenti il meritau mai putin.
       Pozitia scriitorului Paul Goma fata de sechelele ideologiei comuniste, resimtie si azi in Romania, este indeobste cunoscuta, mai ales din articolele publicate sub semnatura sa, prin reviste.
       Radicalismul ucigator al lui Paul Goma, este caracteristic luciditatii fiintei romanesti, in momentele cele mai confuze ale istoriei sale. Asa cum am spus si in cartea "Cititor in exilul creator", scriitorul Paul Goma este un caz necesar la romani. Luciditatea scriitorului Paul Goma este drama lui insusi, in care opozitia cocosata nu mai poate avea argumente in fata unui opozant vertical, iar exilatul judecator va ramane in continuare un exilat "la nemurire", diferenta dintre el si ceilalti scriitori, care abandoneaza cauza luptei pentru libertate si democratie, adancindu-se ca o prapastie.
       Mircea Eliade si Paul Goma reprezinta doua generatii diferite de scriitori, formate in imprejurari istorice total diferite, dar care au totusi in comun frustrarea pricinuita de furtul libertatii de circulatie a scrierilor pe care le-au produs.

*** *** ***

Scriitorul George Bajenaru, studenta Alexandra Tomescu, moderatorul prof. Alexandru Tomescu si prof. Tiberiu Rotaru
Saptamana Campului Romanesc, Hamilton, 2002


Despre George Bajenaru si opera sa

       The work of Romanian poet George Bajenaru appears before us with an immediacy full of wonder, wild freedom, utter presentness and a reckless disregard for conventional expectation.

Leornard NATHAN
       George Bajenaru este nu numai un poet al profunzimilor religioase si filosofice despre lume si viata, cât mai ales un poet al credintei românilor, asa cum numai cineva care este departe de tara o poate simti. El, George Bajenaru, este poetul misionar al nostru, al românilor, care în permanenta ne trezeste constiinta valorii noastre etnice si care, prin ceea ce face, ne mângâie inimile noastre, ale celor care am plecat de acasa.
Marian Gh. SIMION
       George Bajenaru’s poems harbor o true sensitivity, freshness and talent.
Ana BLANDIANA
       George Bajenaru’s poetry is a definiton of Romanian soul.
Nicolae ILIESCU
       Versurile poetului George Bajenaru, slujitor împătimit al condeiului, de pe coasta americană a Atlanticului, se cuibăresc în sufletul cititorului, ca într-un ungher tainic şi luminos. Aduc pacea şi sădesc nădejdea. Fiecare poezie din volumul „O lumină” metamorfozează într-o rugăciune, într-un psalm, care izbăveşte...
       La Editura iUniverse, New York, Bloomington i-a apărut (aprilie 2009) cartea „Aceste bucurii trecătoare” (These Passing Joys).
       Aici s-au îngemănat ca la o şezătoare de-a lungul a câţiva ani, scrisori de la cititori, convorbiri, însemnări şi reportaje. O sezătoare a mileniului trei, nu cuibărită la răspântia drumurilor de car cu boi, în tihna poalelor de Carpaţi, ci bântuită de neliniştea depărtărilor, a înstrăinării, la convergenţa meridianelor planetei.
       Cartea este un buchet de bucurii cu parfumul fin al nostalgiilor, cu cromatismul trăirilor intense, a comunicării sincere şi tămăduitoare. Pagini ale experienţei de viaţă, ale înţelepciunii spiritului românesc, ale revelaţiei dincolo de orizont.
Alexandru TOMESCU
       Cartea lui George Băjenaru (n.n. „Aceste bucurii trecătoare”) - el însuşi un ‘exilat‘ în creaţie - este o mărturie optimistă despre esenţa experienţei exilului. Pentru el e necesar să se ‘zugrăvească' toate tonurile calde, dar şi sumbre pe fresca alcătuită din mărturiile celor plecaţi de acasă. Suferinţa exilului este surpinsă de rândurile cărţii prin destăinuiri aproape intime ale cititorilor, de multe ori cititorul având impresia ca are de-a face cu o dezabatere pe tema motivaţiei emigrantului de a-şi părăsi ţara şi mai apoi de a se întoarce pe meleagurile natale.
Sebastian RUS
       Impresionanta sa activitate in plan cultural-artistic si mai ales prezenta in comunitatile noastre de peste Ocean (vezi reportajul despre manifestarile anuale de la Campul Romanesc din Hamilton - Canada) l-au propulsat in primele 500 de personalitati romanesti din SUA si Canada, reunite de Dan Fornade in cuprinzatorul volum WHO'S WHO (Danway Publications, Montreal, 2001). George Băjenaru este astfel alaturi de George Emil Palade, Sergiu Comissiona, Mircea Eliade, Nadia Comaneci, Nicholas Georgescu-Roengen, Norman Manea, Nicapetre, Virgil Nemoianu, Virginia Zeani, Dumitru Radu Popa, Christine Valmy, Dorin Tudoran si inca multi altii. Pentru toti (in ultimul deceniu, lor li s-au adaugat alte zeci), tara de adoptie a insemnat, la inceputuri, greutati si neajunsuri aproape insurmontabile, dar cu perseverenta si profesionalism au reusit sa se impuna in noua societate, fara a uita insa de unde au plecat.
Valentin HOSSU-LONGIN

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate