VICTOR ROŞCA

DIALOG CU UN ÎNGER CONTROVERSAT

Poetul George Filip cel mai cunoscut nume, cred, din Montreal, mai ales prin felul lui de a fi - atipic.

George Filip        Victor Roșca:- La ce vârstă ai început să scrii poezii?

       George Filip: De foarte fraged. După ce am deprins vorbirea, am tăbărât şi să scriu. Pe la cinci anişori. Normal, nu? Dacă tot gândeam şi vorbeam, trebuia să şi scriu, să spun lumii ce caut şi eu pe coaja acestei planete. O găină face un ou...îl oferă plebei. Marea are peşte...hrăneşte robii lui Dumnezeu. Destinul a creat un poet...vi l-a dă vouă, să-l crucificaţi ca pe bunul Hristos .
       Manuscrisele mele nu au ajuns la Marea Moartă, dar Marea mea cea Neagră, sunt sigur că le păstrează printre cântecele ei eterne...

       - Care a fost imboldul ce te-a împins să scrii poezii?

       - Nu ştiu precis. Ştiu însă că aşa cum plantele, fiinţele vii, marea, cerul, lumina, munţii, iubesc muzica, tot aşa şi eu, am fost blestemat cu bucuria de a mă hrăni cu poezie. Voi ziceţi că poeţii se hrănesc cu ambrozie. Eu vă spun că mă hrănesc cu spirit divin.

       - Când scrii, îți trebuie o anumită stare sufletească? Sau scrii când vrei și ce vrei?

       - Scriitura nu este ca o vizită la un vecin sau...mersul la frizerul din colţ. Scriu la ordinul muzelor mele şi scriu nu despre ce vreau şi despre ce trebuie să vreau. Chiar nu ştiţi, oameni ai planetei, că noi suntem dependenţi de nişte porunci ale cerului? Nimeni şi nimic nu este întâmplător în Edenul acesta temporar.

       - Există vre-o legătură între starea ta sufletească și tema poeziei pe care o scrii?

       - Desigur, stimate scriitor. Tu ai fi scris despre patimile de la puşcărie dacă nu purtai renumita zeghe? Ei bine, starea mea generală este ca o zeghe care mă determină să-mi exteriorizez sentimentele.
Iar acestea sunt infinite. Unii ascultă glasul divinităţii, alţii nu. Fiecare Om are destinul său. Al meu e mai trist, dar nu reproşez nimănui – nimic.

       - Care sunt temele epuizate în cele vreo 40 de volume de poezii pe care le-ai scris?

       - Eu n-am epuizat nimic, doar am uzat de anumite teme şi tematici. Poeţii sunt epuizabili...poezia...NU!

       - Știu că în volumul „Diana” ai cântat dragostea, mai ai vreun volum, similar, dedicat unei singure teme?

       - Desigur, fratele meu. Uitaşi că mai an lansarăm împreună volumul cu versuri de dragoste numit „DRAGĂ MARIA...” dedicat integral Mariei mele?
       Ţi-aş spune că “experimentul” este cam singular prin literaturile lumii. Mai cunoşti un alt poet care să-şi fi divinizat femeia într-un volum întreg?
       Fireşte, nătărăii stau cu ochii pe familia mea si aşteaptă să audă zgomote naşparlii. Între timp papă bine, scriu versuri de kaka-maka şi se îngraşă. Obezitatea le este specifică…priviţi-i pe aceşti inşi.

       - Și acum, câteva întrebări mai delicate. George, unii scriu poezii ca să devină poeți, tu te-ai născut poet și poți vorbi în versuri. Întru-cât, valoarea unui poet depinde de valoarea operi sale, la ce te avantajează aceast deosebit talent?

       -Avantaj zici? Nu prietene. Plebea vrea pâine şi circ. De când lumea poeţii au fost huiduiţi, împilaţi, detestaţi. Nimeni nu i-a adulat, în viaţă, pe Homer, Pindar, Kahaiam, Poe, Esenin, Eliade, Labiş etc.
       Cine l-a ucis pe Eminescu? N-aţi aflat nici după 166 de ani... Statuia lui de la Montreal au pus-o „somităţile” detestabile ale comunităţii noastre într-o piaţă de urât renume. Unii îi ciopârţesc plopii, alţii înjură statuia şi au deteriorat monumentul la un mod mârşav. Pe locul acela sfânt unde marele Septimiu Sever şi subsemnatul am îngenunchiat şi venerat poetul, nişte NIMENI se duc acolo, cu un consul după ei, râgâie, fumează, bârfesc şi cică îl comemorează pe MIHAI. Vai de capul lor. Intreabaţi-i, iau dedicat careva vreun vers, vreo vorbă de duh? Niet... D-aia fug eu cu parul după de-ăştia, nemernicii!
       Pe mine, la 77 de ani - şi după vreo 40 de volume, mă detestă, înjură şi marginalizează nişte incompetenţi pe care, ce-i drept, îi înjur şi eu şi nu dau pe ei doi bani. Iar celor care vor să fie şi ei poeţi, le recomand să se ducă la bunul Dumnezeu şi să cerşească niţel har.
       Spune-mi prietene, pe câţi dintre ortodocşii, mai neortodocşii sau de loc credincioşii îi vezi pe la sfânta biserică? Vin doar la lansările de cărţi, ale mele, ale tale etc, beau vinul şi savurează gustărelele apoi o-întind a la maissone bine ghiftuiţi.

       - Desigur dintr-un jandarm autoritar și o mamă sfioasă cu sufletul cald, de bunătate, nu se putea naște decât un astfel de „george Filip” – unicat. Unul din „divorțurile” tale de foștii tăi prieteni a apărut tocmai după o discuție pe tema, „cine-i cel mai mare poet?”. Care sunt argumentele tale pentru deţinerea acestei importantă denumire onorifică?

       -Nu sunt divorţat de nimeni şi nu-mi aduc aminte să ne fi întrunit vreodată pentru a stabili „care-i cel mai tare din parcare?” Eu am venit în Montreal gata poet. Ceilalţi izmenari etc. s-au uns cu pseudoharul poetic pe aici. Unii dintre ei mi-au fost ucenici şi calfe, dar şi-au luat nasul la purtare şi acum îşi înjură maestrul. De ce nu intră în mascarada aceasta şi adevăratele Doamne ale scrisului ca Ionela Manolescu, Livia Nemţeanu, Felicia Mihali, Leonard Ionuţ Volicu? Îţi spun eu de ce - fiindcă n-au timp de bârfă... scriu!
       Denumirea onorifică despre care vorbeşti, n-o iau în consideraţie. Mă auto-denumesc „POET TOTAL” pentru un hatâr personal şi nu dau seama nimănui.
       Fudul nu sunt… însă mândru… DA! Şi cui nu le convine le recomand să facă reclamaţii la Divinitate sau…la măicuţele lor… Am dreptul la originalitate şi-mi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.

       -George, sper că am reușit să-ți zugrăvesc starea ta sufletească. Ai însă două reacții contradictorii în existenţa ta cotidiană. Uşurinţa de a versifica... și malițiozitatea de a nu ierta pe nimeni, când este vorba despre scriitură şi scriitori. Spune-mi, de la cine le-ai moștenit?

       - De la Dumnezeu, stimate Domn. „Iubeşte-ţi aproapele” nu înseamnă să-l laşi să fie prost. Eu vreau să-i ajut, doar. Chiar şi pe tine te cert fiindcă scrii bine dar...puţintel.
       Oameni...filozofia engleză a zis: to be or not to be! Deci...vecine, dacă vezi că cu scrisul „nu ţine” să te cocoţi pe glorie, du-te neică şi fă-te panacodar, sigisbeu, izmenar, parlamentar, birjar etc.

       - După ce îți încălzești sufletul mâhnind pe câte unul dintre foștii tăi buni prieteni, alături de care ai trăit momente de bucurie și chiar de mândrie, cum te simți? Regreți?

       -Chiar dacă întrebarea ta insinuantă mă suspectează de sadism, îţi răspund cu promptitudine totală. După ce îl chelfănesc pe „câte unul”, nu regret nimic! Cinevaul acela a învăţat multe de la mine, fii sigur...şi dacă i-au crescut coarne... eu i le frâng! Nu uita că şi Iisus a intrat odată în Templu cu parul...

       - În viața ta de poet ai avut perioade de strălucire și de declin? Când și din ce motive?

       - Perioadele mele de strălucire au fost mereu în jurul cârmei mele. Am recitat în public de mii de ori, am cules întotdeauna flori, aplauze, simpatii şi iubire.
       Niciodată nu am fost detestat sau ocărât, ca unii... Eu am dedicat sute de poeme noilor născuţi, tinerilor căsătoriţi, vârstnicilor care pleacă la cer. Colivarii ăştia, luptătorii de pe la parastase, au făcut vreodată asemenea gesturi?!? Vezi bine că nu... omule bun.
       ...Declinul meu a fost ordonat în Ţară de orânduirea comunistă. Iar pe aici, guşterii nomenclaturiştilor de acasă, mă ocărăsc pentru ciosvârtele şi oasele de ros pe care le capătă de la mafia antiromână care ne bântuie pe toată planeta.

        - Și acum, o ultimă întrebare. Știu că îți place să-ți atribui renumele de „poet total”. Explică-mi ce însemnă această denominație?

       -Dar dacă-mi ziceam „poet rotund, verde, jegos, al nimănui, barbugiu etc” v-ar fi plăcut?
       Dragii mei întâmplători convieţuitori ai planetei, vă cunosc de 77 de ani. Fac aluzie la aniversarea mea de la 22 martie a acestui an 2016. Ca de obicei... mă voi sărbători cu Maria-Mea şi cu o parte din mulţii mei prieteni, care încă nu m-au dezamăgit. Vă salut din mers,

       poet total
       george FILIP

       PS:
       - George Filip, bărbatul înnăscut cu talent de poet, îți mulțumesc pentru colaborarea ta la acest interviu și pentru seriozitatea și onestitatea răspunsurilor tale.

       Scriitor Victor Roşca
       Februarie-2016, Montreal

*** *** ***

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate