THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 14 Nr. 163 - MAI 2017 - Editie electronica

 
Suntem în ziua 90 de protest - 30 Aprilie 2017. Amintirile copiilor vor fi mărturiile viitorului.

Suntem în ziua 90 de protest -30 Aprilie 2017. Amintirile copiilor vor fi mărturiile viitorului

      "Suntem în ziua 90 de protest. Situaţia este mult mai urâtă decât înainte de ordonanţa 13. Vor să ne pună taxe şi îngrădiri. Amendamente în ceea ce priveşte şi dreptul la protest şi libera exprimare sunt depuse la Senat. Ceea ce ai noştri eroi în '89 au câştigat cu preţul vieţii. Câţi vom mai fi nevoiţi să luăm drumul diasporei? 5 milioane au plecat slugi din cauza lor. Între timp, aceşti indivizi îşi facilitează legi, drepturi şi salarii pentru cloaca lor. Legea graţierii e pe cale să fie dată. România, trezeşte-te! Cât îi mai răbdaţi?", şi-a exprimat revolta o protestatară.

-Vă invităm să deschideți sumarul evenimentelor din luna aprilie-


 
Generaţiile, unitate de măsură a timpului

-Alexandru Tomescu-

       Eram în ciclul elementar în deceniul al şaselea al secolului trecut, pe care mulţi dintre noi l-am numit "al supravieţuirii". Se instaurase, de aproape zece ani, dictatura comunistă, şi în toate domeniile, economic, social, cultural, aveau loc hotărîri, strategii, prevederi, schimbări radicale, cu urmări neplăcute: naţionalizarea, colectivizarea, proletcultismul, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră (1949) - şantierul unde prin coloniile de muncă forţată, avea loc exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului.
       Tatăl meu se întorsese de la prima arestare de la Canal şi după o scurtă perioada de refacere, după ce a încercat o angajare conform pregătirii profesionale, a acceptat munca pe un camionul tras de cai care aproviziona cele trei magazine alimentare "Comaliment" din oraş. Seara era foarte obosit după manipularea miilor de kg. de marfă.
       Evita mereu să vorbească despre anii de muncă forţată şi plini de torturi petrecuţi în acele locuri de distrugere fizică şi morală. Mai amintea câteodată despre mari personalităţi, foşti colegi de suferinţă.

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați

Isabela Vasiliu-Scraba       Ioan Petru Culianu se pare că a scris din Franța o notă informativă despre Mircea Eliade (vol. Mircea Eliade în arhiva Securităţii, Ed. Mica Valahie, 2008, p. 233). Autorul este recognoscibil după conținutul notei pentru Securitatea R.S.R. , turnătorul Ion Manea auto-deconspirându-se și el în 1974 odată cu menționarea volumului soției sale, Gramatica comparată ( ibid., p.117). În nota scrisă probabil de Culianu se amintește și de Adriana Berger (după moartea profesorului Eliade autoare a unui articol anti-Eliade în revista „Minimum” din Israel, urmat de alte articole calomnioase). De la Paris, A. Berger îi scrisese în românește pe 13 oct. 1984 lui Culianu la Groningen „că nu are slujbă”, după ce Eliade se dispensase de ajutorul ei la clasarea manuscriselor și a corespondenței, „cea mai gravă eroare din ultimii 25 de ani” (Mircea Eliade, Jurnal, 31 martie 1984). În nota scrisă probabil în anul 1984, Securitatea comunistă era pusă la curent că „sursa” o cunoaște pe Adriana Berger, „tipă de o rară mediocritate” care l-a căutat insistent si care îi dactilografiază o conferință (la 25 nov.1984 a susținut o conferință despre știința în Renaștere, la Sorbona, notează Culianu în nov. 1990 în Curriculum vitae alcătuit în vederea angajării la Chicago, la Divinity School). Informatorul mai scrie că i-a citit Adrianei Berger și teza de doctorat din 1982 pe tema operei lui Eliade. El adaugă în notă că a trebuit să-i răspundă Adrianei Berger la o mulțime de întrebări privitoare la „relația sa cu Mircea Eliade”.

-mai mult-
 
SUB SEMNUL LUI IOV

Alexandru Nemoianu        Foarte adesea ne aşteptăm la “minuni” spectaculoase, întâmplări cu totul ieşite din comun şi foarte apropiate de sensaţionalism de scenă. Cel mai adesea acest gen de “minuni” sunt năluciri sau poate încă mai rău.
       Miracolele adevărate sunt cele care se petrec în imediată noastră apropiere şi ele se găsesc în răsăritul şi apusul soarelui şi la modul în care viaţa tuturor şi a fiecăruia este păzită şi ocrotită.
       Între aceste miracole din preajma noastră am să mă refer şi le voi ilustra prin viaţa a doi mari scriitori ai veacului al XX-lea: Ernst Junger (1895-2007), scriitor German şi Mihail Bulgakov (1891-1939), scriitor rus.
       Ambele existenţe se află sub semnul lui Iov aproape până la identificare.
       Existenţa acestor doi mari scriitori, care nu s-au cunoscut, reprezintă un “caz” de vieţi paralele şi amândouă sunt miracole din preajma noastră. (Alexandru Nemoianu)

-mai mult-

ALTERNATIVA - Insemnari

 
DATINA

Prof. Constantin TEODORESCU

       Datina seamănă cu o apă curgătoare. Fiecare apă are un izvor. Pentru unii, care văd înfăţişările apei, izvorul nu mai are importanţă. Alţii ştiu că există şi au vagi informaţii despre el. Se întâlnesc oameni care au ajuns la izvor sau care îl caută. Datina seamănă cu o apă curgătoare, dar are ceva mai mult decât simpla origine pierdută în negura vremurilor. Ea poartă o stare sufletească spre o speranţă. Când se pierde speranţa, datina dispare din practica vieţii, rămâne aspect de cultură cu valoarea unei mărturii, aidoma unei piese arheologice într-un muzeu, cu valoare în sine. E bine şi aşa în comparaţie cu ceea ce ar însemna pierdere totală. (Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


Repere

 
Profesorul George Manu

George_Manu

      Originea după mamă şi-o trăgea din neamul Cantacuzinilor, neam din care şase bărbaţi au fost omorîţi de turci. Nu putem trece cu vederea pe Andronic cel care ajutase pe Mihai Viteazul să obţină tronul Ţării Româneşti şi nici pe fiul său Constantin Cantacuzino, postelnicul, omorît în 1663 în închisoarea de la Snagov. Dacă amintim din această ramură pe domnitorul Şerban Cantacuzino (1778-1788), om de cultură, fiul postelnicului omorît, şi pe Ştefan Cantacuzino, domnitor (1714-1716) fiul cărturarului sfârşit sub iataganele turceşti, putem să ne facem o impresie despre înaintaşi.
      După tată se trăgea deasemenea dintr-o familie de cărturari şi luptători pentru Unirea Principatelor. Un George Manu a fost comandantul oştii, în timp ce Savel Manu, ministru de război al lui Cuza, a rămas cel mai devotat apărător al domnitorului împotriva "coaliţiei montruoase".
      Beneficiarul acestor străluciţi înaintaşi era în zilele noastre Profesorul George Manu, om de o erudiţie incontestabilă. Adunase în el toată cultura. Ca un avar strânsese cu migală şi aşezase în ordine, ceea ce trecutul şi prezentul scosese la iveală în cultură sau ştiinţă. Ajunsese o adevărată enciclopedie în jurul vârstei de 40 zeci de ani.

-Deschideți-

ALTERNATIVA - Cultura

 
SIBIU JAZZ FESTIVAL - EDIȚIA 47

 Piesa de teatru 'Mislea, camera 4'

        Sibiul se transformă, între 18 și 21 mai, în Capitala Jazz-ului din România. Ediția din 2017 promite patru zile pline de cultură și muzică de calitate: 120 de muzicieni, veniți din 17 țări, vor susține concerte live în Piața Mică din Sibiu.
       Cea de-a 47-a ediție a Sibiu Jazz Festival va transforma întregul oraș într-o manifestare culturală amplă, desfașurată simultan în mai multe locații. La Teatrul Gong vor avea loc spectacolele pentru copii, „Jazz for Kids”.

-Deschideți-


 
10 Mai, ziua cu triplă semnificaţie istorică

10 Mai, ziua cu triplă semnificaţie istorică

       După al doilea război mondial când s-a instaurat în România dictatura comunistă, s-a trecut la înlăturarea istoriei adevarate şi înlocuirea ei treptat, cu o istorie partinică. Pe 30 decembrie 1947, când regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, ţara a fost proclamată republică.
       De atunci Ziua de 10 Mai, a fost înlăturată, din viaţa poporului român, folosind diferite subterfugii.
       Ȋn această zi se aniversau trei evenimente cruciale din istoria modernă a ţării noastre:
       - 10 Mai 1877, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseşte in Bucureşti, capitala României, şi depune juramantul în faţa Parlamentului.
       - 10 Mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclama solemn Independenţa absolută a României.
       - 10 Mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României, iar România a fost ridicată la rangul de Regat.
-Deschideti-
 
A ZECEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ ADRESATĂ ROMÂNILOR PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI ÎNCETAREA IMEDIATĂ A RĂZBOIULUI POLITIC ȘI PSIHOLOGIC CARE TENSIONEAZĂ ROMÂNIA

-Prof Ștefan Dumitrescu, scriitor, Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București!-

A ZECEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

        Aşa după cum am mai spus, Biroul de Viitorologie de la Bucureşti şi-a luat încă din anii 90 această sarcină de a-i consilia pe Preşedinţii României, pe Primii Miniştri, Parlamentul, CSAT-ul, Ministerul Apărării etc. Când vom publica Scrisorile noastre de consiliere românii or să vadă ce Sfaturi bune le-am dat Preşedinţilor României, Primilor Miniştri, Miniştrilor Educaţiei, ai Culturii, au Apărării, Parlamentului, şi cum toţi domnii aceştia au făcut tot ce au vrut, făcând mult rău României. Ce lucru foarte trist, ce nenorocire pentru biata ţară că toţi cei care au guvernat România au călărit-o, au rănit-o și au jefuit-o ca să se îmbogățească ei. Îndureraţi că nu aţi acceptat ajutorul nostru, domnilor Conducători de tristă amintire, rămânem cu sentimentul dulce amar că totuşi noi, Cercetătorii BVB, ne-am făcut datoria faţă de poporul acesta amărât.

-mai mult-
 
OMUL MACHIAVELIC

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache         De când s-a strecurat în conștiința lumii, acestui prinț al întunericului îi merge numele numai de rău. S-a risipit pentru el atâta cerneală sumbră a urii și prea puțin mir al iubirii și al înțelegerii. Și măcar dacă bietul florentin ar fi fost chiar atât de diabolic și de lipsit de scrupule pe cum ni-l prezintă memoria lumii. Nenorocul lui a fost că s-a născut cumva prea devreme. Dacă ar fi avut puțintică rabdare să se nască și ar fi venit pe lume în timpurile de acum ar fi riscat să fie zeificat încă pe picioare fiind, sau cel puțin ar fi fost recunoscut ca o persoană onorabilă, respectabilă. Inteligență avea cât îi trebuie, însă prea puțin suflet și caracter. De fapt nici nu-i trebuia mai mult din astfel de virtuți anacronice. Fiindcă are acest veac o pasiune obsesivă și morbidă în a-și diviniza călăii și pe oamenii de nimic, încât cu greu mai întâlnești un nume de sfânt pe buzele copiilor, în piețele publice sau în lăcașurile de cult. Așadar, ar trebui măcar să recunoaștem ingratitudinea și lipsa de respect a acestui veac pentru meritele și venerația care s-ar cuveni de drept și de fapt lui Niccolo, înaintemergătorul omului machiavelic. De fapt aceasta este soarta idolilor sadici care în timpul vieții pământești își ratează șansele nemuririi politice și culturale. Ei se detronează unul pe altul spre a-și face loc apoi pe rând în mintea noastră încăpătoare și îndelung răbdătoare și-n panteonul tuturor fărădelegilor.

-Deschideti-
P A Z V A N G I I I

DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL

Corneliu Florea        Mulți români au auzit de Pazvante-chiorul (Osman Pazvantoglu 1758 – 1809) dar puțini știu cum a jefuit el, cu pazvangiii lui, Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea, întrecut fiind doar de eliberatorii sovietici cu ”Sovromurile lor” și de administrațiile dâmbovițene postdecembriste conduse de: Petre Roman, Văcăroiu, Năstase, Boc, Ponta, care au propagat jafuri prin corupție în toată România sub oblăduirea lui Iliescu și Băsescu, depășind cu mult pazvangiii în șalvari cu iatagane.
       După această frază despre pazvangii, niște mercenari musulmani plătiți să jefuiască și să omoare oameni pașnici, fără apărare, să coborâm trei secole în istoria rumânilor sub domniile fanarioților, care nu erau nimic altceva decât niște vătafi ai Porții Otomane în Țările Române pentru a-i asigura haraciul, din ce în ce mai mare, ceea ce în Oltenia a dus la o anarhie greu de stăpânit.

Corneliu Florea  Aprilie 2017   St.Vital – Canada

-Deschideti-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel: “Învăţăturile fetei adoptate a preotului şi a profesoarei de psihologie către noii săi colegi de şcoală”

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL         Doamna psiholog Alice Ţârcovnic urmări curioasă afişajul laptop-ului şi citi email-ul Marinei, fiica sa adoptată. Adolescenta uitase întâmplător computerul deschis, cu poşta sa electronică.
       Femeia era bucuroasă că poate afla, în sfârşit, mai multe, despre fiica sa adoptată, persoana care răsturnase complet viaţa sa familiară, fiinţa care a dat peste cap chiar şi modul de comportament al elevilor fruntaşi la învăţătură ai colegiului în care ea funcţiona de mulţi ani.
       Marina părea a fi pentru ea, ca psiholog, dar şi pentru alţi adulţi, o enigmă de nedescifrat.
       „Doamne, ce limbaj pornografic !”, exclamă surprinsă femeia. „Unde o fi învăţat să vorbească aşa fata mea ? De fapt, nu am făcut-o eu ! Noi, în familie, nu folosim astfel de cuvinte. Nici eu, nici soţul meu, nici fii mei... Mama ei naturală, o prostituată, pe care o frecventau mulţi bărbaţi şi care a făcut copiii, fiecare cu altul, era însă dintr-un mediu promiscuu. Cu siguranţă că femeia avea un comportament indecent şi folosea un limbaj vulgar. Dar eu am crescut-o pe Marina în puf şi am educat-o cum am putut mai bine. Ce influenţă incredibilă are factorul ereditar!

-Deschideți-

EXILUL CREATOR

Semn de întrebare

Matei CAZACU

Matei CAZACU

       Apărarea drepturilor fundamentale ale omului trebuie să rămână obiectivul prioritar al tuturor factorilor responsabili din România de la primul până la ultimul, de la preşedintele republicii până la funcţionarul din spatele unui ghişeu care lucrează cu publicul...
       Democraţia în România înainte şi după căderea comunismului a fost şi rămâne puternic marcată de «specificul naţional». În toată perioada 1866-1946, partidul care organiza alegerile le-a câştigat cu o singură excepţie în primul an când s-a adoptat votul universal (1919). În perioada comunistă (1948-1989) nu se poate vorbi de democraţie, ci doar de democraţie «populară» în sensul că poporul ales (PCR) «se alegea»...
       Democraţia «implementată» va rămâne artificială şi iluzorie câtă vreme ea nu va deveni o practică zilnică în relaţiile dintre oameni. Ceeace nu este cazul în România. Complotiştii care au confiscat revoluţia română din decembrie 1989 erau obsedaţi de preluarea imediată a puterii şi FSN-ul a fost nebuloasa îndărătul căreia s-au ascuns punând în faţa personalităţi ca Doina Cornea. Reapariţia PNL, PNŢ-CD şi PDS (Sergiu Cunescu) i-a obligat să-şi dea arama pe faţă şi să se transforme la rândul lor în partid politic tradiţional...
       Procesul comunismului trebuia făcut din 1990, dar nu de Iliescu şi Brucan. Aşa cum văd eu lucrurile astăzi, va fi un proces de lungă durată, în fiecare ţară europeană, asiatică şi sud-americană, căci nimeni nu este capabil să imagineze un nou Tribunal de la Nürnberg.

-continuare-

CUM ESTE VREMEA?

Vremea in Toronto Vremea in Bucuresti