THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 15 Nr. 170 - Decembrie 2017 - Editie electronica

 
NAŞTEREA DOMNULUI

NAŞTEREA DOMNULUI

        Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept credincioşilor crestini ai Episcopiei noastre de Dumnezeu păzite,

Har, Milă şi Pace de la Hristos Domnul cel Ȋntrupat, iar de la noi părintească dragoste şi arhiereşti binecuvântări!

        Vechiul Testament abundă de descoperiri ale lui Dumnezeu, ale planurilor şi voii sale către omenire. Dar abia odată cu Ȋntruparea Unicului Fiu, Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii, se împlineşte revelaţia lui Dumnezeu către omenire. "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan 1:18)...
        Ȋn imnografia Bisericii, cântări de laudă aduse lui Dumnezeu, exprimă credinţa noastră. Aceste imne repetă cuvinte din Sfânta Scriptură, impletind diferite fraze împreună cu forme pe care le-am putea numi "mici simboluri de credinţă". Ascultaţi cuvintele de mărire de la slujba Privegherii din Ajunul Crăciunului: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! Aşteptarea popoarelor s-a sfârşit, căci el a venit şi ne-a izbăvit pe noi din robia vrăjmaşului."; "Astăzi cerul şi pământul s-au unit, pentru că Hristos s-a născut. Astăzi Dumnezeu s-a pogorât pe pământ şi omul s-a înălţat la cer. Astăzi Dumnezeu ce nu poate fi văzut după fiinţă, se descoperă trup având pentru mântuirea noastră..." sau "Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar când Iisus l-a văzut căzând prin ne- ascultare, a aplecat cerurile şi s-a pogorât pe pământ, făcându-şi sălaş în pântecele Fecioarei, fără a se lepăda de Dumnezeirea Sa."...
        Să ne bucurăm de Naşterea Soarelui Dreptăţii, Iisus Hristos, Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, care este chipul Tatălui şi care după slăvita Sa Ȋnălţare la ceruri, în sânul Tatălui, ne-a trimis pe Sfântul Duh să ilumineze toată făptura. Să deschidem inimile şi sufletele noastre, împreună cu gurile noastre în laude şi mulţumiri aduse lui Dumnezeu, "pentru dragostea Sa cea de-a pururea."

Hristos se naşte! Măriţi-L!

              Înalt Prea Sfinţia Sa NATHANIEL, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop de Detroit şi al Episcopiei Ortodoxe Române din America

 

Proteste în capitală, în țară şi în străinătate, împotriva modificării legilor justiției și a Codului fiscal

Proteste Duminică 26 Noiembrie 2017, în Capitală

      Românii au iesit din nou în stradă, duminica 26 noiembrie 2017, în apărarea justiţiei şi a statului de drept, în peste 100 de orase din ţară şi din străinatate.
      La Bucuresti s-au adunat in Piata Victoriei peste 10.000 de oameni, care au plecat in mars spre Parlament, iar numarul lor s-a triplat, pe masura ce coloana de manifestanti a traversat centrul Capitalei, ajungand la peste 30.000 de participanti. S-a estimat că numărul total al participanţilor din ţară și străinătate a fost în jur de 45.000.
      Oamenii au protestat împotriva modificărilor la Codul fiscal și a legilor justiției și cer demisia guvernului și a președinților celor două Camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.



 
1 Decembrie 2017
Ziua Naţională a României;
99 de ani dela Marea Unire

-Alexandru Tomescu-

       Ziua Naţională a României din anul acesta este îngândurată: ca o strigare anemică, "Zi de sărbătoare, puneţi mândră ia, / Astăzi toată ţara cântă România", care se stinge uşor în sufletul poporului român.

Ziua Naţională a României; 99 de ani dela Marea Unire

       Cu toată incompetenţa, lipsa de interes social şi buna-credinţă a Parlamentului şi Guvernului, care sunt priviţi cu desconsiderare şi revoltă, de masele largi, astăzi, este ziua în care reprezentanţii lor, trebuie să-şi amintească (pentru cei care au auzit) despre jertfele poporului român şi a conducătorilor de atunci, pentru a ne recăpăta glia noastră, ştrămoşească, a străbunilor daci.

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul totalității la două personaje ale romanului Noaptea de Sânziene: Călugărul Anisie (/Arsenie Boca) și filozoful Petre Biriș (/Mircea Vulcănescu)

Isabela Vasiliu-Scraba        Dintr-o declarație scrisă de starețul de la Sâmbăta când a fost prima oară arestat, știm azi că afluxul mare al credincioșilor l-a făcut pe călugărul iconar Arsenie Boca să primească preoția mai târziu cu un an decât ieromonahul Serafim Popescu, călugărul cu care fusese la Sfântul Munte Athos după Sărbătorile Pascale din 1939: „Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim [la Sâmbăta de Sus] cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele [sociale], năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii deși nu eram preot” (ieromonahul Arsenie, 17 iulie 1945, Biroul Siguranței, Poliția orașului Râmnicul Vâlcea). La vremea războiului pentru Basarabia și Bucovina cotropite de Stalin în 1940, starețul de la Sâmbăta de Sus era deja bine cunoscut sibienilor și făgărășenilor care frecventau Mânăstirea Sfinților Brâncoveni. In ce privește informațiile despre „Sfântul Ardealului” care ar fi putut ajunge la Cioran prin corespondența trimisă de la Sibiu de Relu Cioran, acestea fie s-au pierdut odată cu scrisorile trimise în timpul războiului, fie au fost „pieptănate” de pasajele în care era menționată frumoasa figură a Sfântului Ardealului.

-mai mult-
 
LUMEA COLINDELOR, FEREASTRĂ SPRE SUFLETUL ROMȂNESC (I)

Horia Ion Groza        “Colinde, colinde/ e vremea colindelor/ căci gheaţa se-ntinde/ asemeni oglinzilor. /.../ De dragul Mariei/ şi-a Mântuitorului/ luceşte pe ceruri/ o stea călătorului.” Astfel sună un fragment dintr-o poezie neterminată a marelui Mihai Eminescu, gânditorul cu vers de profundă substanţă şi măiestrită formă, aflată ȋntr-unul din caietele dăruite Academiei Române de către Titu Maiorescu ȋn 1902. “Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. Neamul nostru rămâne pentru că şi el participă, în felul lui, la eternitatea fiinţei,“ scria cândva Constantin Noica in paginile sale despre sufetul românesc. Iar Părintele Bartolomeu Anania nota: “ La vremea când se năşteau colindele, Roman Melodul încă nu cânta la noi în grai românesc, şi totuşi ele îi seamănă printr’o ortodoxie care nu era a teologiei şi nici măcar a ştiinţei de carte”. Părintele cărturar ȋşi ȋncheia gândul cu ȋntrebarea: “Cum să nu iubeşti un neam care şi-a înnobilat sentimentul duratei prin credinţă în perpetuitatea Întrupării?” (Horia Ion Groza)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Insemnari

 
DESPRE LIMBA NOASTRĂ ÎN AJUN DE CENTENAR

Prof. Constantin TEODORESCU

       „A locui în limba română”[1] e o mare binecuvânare. Nu doar poporului, ci şi limbii noastre i s-au făcut mari nedreptăţi. Cine ştie câtă durere poate duce un popor? O poate spune şi istoria poporului nostru, chiar limba sa.
       Cu o simplitate de-zarmantă, „poetul pătimirii noastre”refuză din capul locului uitarea: „Nu uita că eşti român, / Căci rădăcinile de veacuri / Stau înfipte în ogor /Şi nu te poate smulge / Un viscol trecător.” Uitarea te smulge din rădăcini. Se şterg urmele tale.
       Ce înseamnă „a locui în limba româna”? Orice răspuns e plin de semnificaţie şi cuprinde elemente fundamentale pentru o istorie străveche şi pentru o nouă speranţă a biruinţei dreptăţii. Simplu, dar fundamental, limba defineşte identitatea. Rezistenţa prin limbă ne-a ţinut în calea tuturor „răutăţilor” istorice.(Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


 
REFLEXII SPIRITUALE

Pr. Dr. Petre Popescu

Pr. Dr. Petre Popescu (1917- 2003)

       Sunt douăzeci şi cinci de ani de zile, de când prăznuiesc Crăciunul departe de Ţara în care m-am născut. Şi în fiecare an acelaşi dor, acelaşi fior sfânt inundă sufletul meu. Este dorul după locurile care le-am străbătut în lung şi în lat, cu toată frumuseţea lor naturală şi toată căldura răspândită de inimi bune, cucernice şi primitoare. Este fiorul sfânt cu care această mare sărbătoare era cinstită creştineşte de oameni care credeau şi trăiau din impulsul tensiunilor interioare. Ȋn fiecare an împrospătez în mintea şi inima mea, colindele, pluguşorul, sorcova şi toate poveştile sfinte din care ai noştri din România îşi astâmpărau foamea spirituală. Ȋmi refac cu migală fiecare loc, fiecare fereastră, la care colindam, îmi refac chipurile copiilor, cu care mergeam prin sat la urat şi îmi reamintesc de fiecare gospodar şi gospodină, care ne primeau cu dragoste şi bunăvoinţă.

-Deschideti-
Crăciun-Fericit!

AL TREILEA MARE CURENT FILOZOFIC ÎN ISTORIA FILOZOFIEI UNIVERSALE (I)

-Prof Ștefan Dumitrescu, scriitor, Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București!-

       De câte ori ne trezim dimineaţa Îi mulţumim Domnului pentru tot şi pentru toate, Îl rugăm să ne dăruiască o zi bună, şi să ne ajute să facem mult bine în ziua aceea şi în viaţă. Legea după care ne conducem în viaţă este Legea Iubirii şi a Binelui. Ne dorim să facem cât mai mult bine în existenţa aceasta care este foarte repede trecătoare.
       În acest Eseu este vorba despre realizarea unei Mari Descoperiri, (sau chiar de mai multe descoperiri) despre o Nouă Viziune asupra materiei și universului, despre deschiderea unei porţi largi în orizontul cunoaşterii perioadei istorice în care trăim. Ca scriitor am constatat de multe ori că nu noi scriem cărţile, nu noi scriem romanul la care lucrăm, ci el ne scrie pe noi. (Noi suntem ”sorbiți” de cărțile pe care le scriem). El ne conduce şi ne târăşte „după cum vrea el să se scrie, ca să fiinţeze apoi ca operă de artă în cultură”.

-mai mult-
 
MIRAJUL FERICIRII

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache        S-a spus pe drept cuvânt că zilele trec în general greu, dar că anii şi viaţa trec foarte repede. Astfel că iată se apropie din nou sărbătorile şi milioane de mesaje cu urări de fericire se vor intersecta din nou, după ritual, prin spaţiul real ori cel virtual al mapamondului. An după an alergăm orbeşte după „fata morgana” a viselor noastre realiste ori mai puţin realiste, după iluzia fericirii până ne pomenim aproape de sfârşitul vieţii dându-ne seama de multe ori prea târziu că de fapt viaţa a trecut pe lângă noi, că mirajul fericirii a fost doar un vis înşelător. Fericirea a fost şi rămâne o aspiraţie şi un ideal legitim al oamenilor din toate timpurile şi din toate locurile. Şi totuşi niciodată parcă lumea n-a fost atât de obsedată şi de disperată după fericire. Nu prea contează dacă trecem prin perioade de prosperitate ori de pauperitate, ştiinţa şi industria modernă a fericirii de-abia ţin pasul cu mofturile aristrocratice şi cu pretenţiile tot mai mari de fericire ale lumii, un ideal uman firesc însă din nefericire tot mai iluzoriu pentru majoritatea oamenilor care îşi caută poate fericirea acolo unde de fapt nu este. Nu este fericire care să dureze, ori fericire perenă, nici în succes, nici în îmbuibare, nici în substanţele chimice halucinatorii ori paleative. Este surprinzător poate şi paradoxal dar este demonstrat prin statistici şi cercetare ştiinţifică faptul că pe mai lungă durată câştigătorii loteriilor din toate locurile nu sunt cu mult mai fericiţi decât cei care n-au câştigat niciodată nimic şi nici măcar mai fericiţi decât cei care din nefericire sunt victimele unor accidente catastrofice care le afectează viaţa. După o perioadă de exuberanţă şi fericire, după ce descoperă rude şi prieteni de care n-au ştiut până atunci, câştigătorii de loterii se întorc la starea lor psihică de dinainte de norocosul eveniment al vieţii lor.

-Deschideti-

ALTERNATIVA - Teze si antiteze

Selfie-literatura de facebook

-Silvana COJOCĂRAŞU-

Silvana COJOCĂRAŞU        Mi-am pus deseori întrebarea, în ultima vreme, urmărind fenomenul cultural (dar, vrând-nevrând, atât cât îţi bagă degetele în ochi, şi pe cel fals-cultural), dacă literatura reflectă societatea, cum se pot distinge/ departaja valorile, cum şi până în ce punct te poţi împotrivi individual încercărilor de „nivelare” cultural-estetică şi de unde trebuie să intervină şi factorul de grup, de un anumit nivel intelectual.
       Pentru că, dacă nu se luptă „împreună” împotriva fals-valorilor (ca în orice luptă, de altfel), vom sfârşi sufocaţi de o sub-literatură fardată, botoxată, siliconată şi prezentată ca un standard „genial” de valoare în selfie-uri pe facebook. La care „grupul” (generos, cum ar putea fi altfel) îţi trimite felicitări, inimoare, desene mişcătoare şi chipuri cu expresii îngheţate. Devii, dintr-o dată, genial.

-Deschideti-
 
CULTURA DELAŢIUNII

Alexandru Nemoianu         Ȋn ziarul bănăţean “Argument” din 15 August, 2017 a apărut sub semnătura lui Victor Nafiru un articol intitulat, ”'Vedeţi că ţiganul v-a dat în gât', le-ar fi spus şeful de post localnicilor din Lăpuşnicu Mare”. Articolul se referea la o situaţie existentă în comuna Lăpuşnicu-Mare din Ţara Almajului, Caraş Severin.
       Ȋn comuna Lăpuşnicu-Mare exista de mai multă vreme o stare de conflict şi agitaţie. Aceasta situaţie a dus la demisia unui Primar (edil), la alegeri anticipate (în Iunie 2017) şi la instalarea unui nou Primar. Schimbările de administraţie, foarte adesea, sunt un lucru pozitiv; este oferit prilejul ca oameni noi să exprime gânduri noi şi chiar să introducă soluţii inovatoare. Acest lucru era aşteptat şi din partea noii administraţii din Lăpuşnicu-Mare. Dar iată că articolul menţionat ne prezintă o situaţie foarte gravă.
       Conform acestui articol, şi până la proba contrarie nu avem motive să credem că el nu prezintă o situaţie reală; în Lăpuşnicu-Mare s-a instalat un regim de “regulare de conturi”. Vechea administraţie este acuzată de o sumedenie de rele şi vechiul edil este acuzat doar de rele. (Alexandru Nemoianu)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel : “GENERAŢIA MILLENNIALS” – „ALEX” sau ”Unde sunt părinţii mei ?”

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL         Profesoara întrebă o adolescentă brunetă, care venise la catedră:
        - Ce mai face Alex?
        - Doamna, uşa apartamentului său este închisă permanent. Nu răspunde nimeni. Am auzit că ar fi internat undeva. Nu mai ştia nimic de mama sa, de când a plecat în străinătate, după tatăl său. Se ocupă acum de el, unchiul său.
        - Unchi? Alex nu are niciun unchi, exclamă un adolescent negricios.
        Profesoara se gândi că îl cunoscuse pe Alex, când acesta era elev în clasa a Xll-a la colegiu. Era un băiat frumos, slăbuţ, brunet, cuminte, sensibil şi liniştit. Din această cauză colegii săi îl băteau zilnic. Îl loveau în cap cu pumnii şi cu obiectele dure din dotare. Alex îndura cu stoicism violenţele l-a care era supus, pentru că se obişnuise în cei patru ani de liceu. Ştia că aşa păţesc în epoca actuală aproape toţi elevii liniştiţi, de la orice liceu. Doar când li se stricau computerele, colegii apelau la el. Atunci băiatul era bucuros că-i ajută.
        - Sunt meşter în calculatoare, doamnă. Ştiu să repar orice computer şi orice telefon mobil, spunea Alex cu mândrie în glas.

-Deschideți-


EXILUL CREATOR

Mărturisiri

ION VIANU

ION VIANU

        Mărturisesc că nu ştiu cât aş fi rezistat dacă aş fi rămas în România. Forţa “Organelor”, ca maşina de corupt sau de zdrobit conştiinţele, era colosală. Câţi au rezistat, nu o lună, nu un an, ci mai mult? Poate că au existat, dar au fost naturi mai puţin sceptice decât mine, oameni ai unor alte iluzii. Dar şi aceia, dacă nu au murit, au plecat până la urmă. Raţionând aşa, am continuat ce plănuisem, am plecat în exil...

        M-am intors în România ca să scriu: în viaţa unui romancier debutant cum sunt – paradoxal, eu sunt un douămiist printre şaizecişti, am fost contemporan cu un eseist ca Matei Călinescu, un poet ca Nichita Stănescu, un romancier ca Nicolae Breban, dar abia acum public ficţiune –, e nevoie de un feedback, de un răspuns al publicului şi deci faptul că sunt în România mă alimentează, mă hraneste. Am citit undeva că există mulţi scriitori care nu trăiesc în ţara lor. Acum câţiva ani, cei mai citiţi trei scriitori olandezi trăiau în străinatate. Probabil că, dacă altul ar fi fost cursul vieţii mele, aş fi putut să fiu un scriitor român trăind în străinătate. Dar eu am nevoie de România.”

-continuare-

CUM ESTE VREMEA?

Vremea in Toronto Vremea in Bucuresti