THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 15 Nr. 171 - Ianuarie 2018 - Editie electronica

An Nou

Unirea Principatelor-Române

      Ȋn 1859 am putut porni pe drumul unirii şi independenţii fiindcă, prin strădania mai multor generaţii, neamul nostru dobândise împlinirea şi maturitatea necesară. Am izbutit pentru că era un rudiment de ordine europeană care nu îngăduia, nici Austriei nici Rusiei, să purceadă la cuceriri care ar fi rupt echilibru precar. Meritul celor de la 1959, a fost de a fi înţeles corect limitele libertăţii de acţiune, decurgând pentru ei din ţesătura de raporturi care dăinuia în acel moment între puterile europene. Fără altă putere decât convingerea şi percepţia lor, ei nu au comis imprudenţa de a urmări dintr-o dată ţeluri nemăsurate. Nu au cerut pe faţă independenţa, dar nici nu s-au mulţumit cu mai puţin decât au avut ţările româneşti în cele mai favorabile momente din cele trei veacuri premergătoare. Au păşit cu grijă şi cu răbdare, dar fără să piardă din vedere, pentru o singură clipă ţelul adevărat. (Prof. Brutus Coste, 1910-1984)



 
Justiţia românească subordonată intereselor politice

-Alexandru Tomescu-

       Clasa politică de la putere încheie un an de pomină, de neimaginat, un adevărat circ al Guvernului şi Parlamentului în faţa poporului român, care, modest, inteligent şi civilizat a protestat zilnic la fiecare propunere, măsură sau decizie zisă urgentă, cu caracter distugător al democraţiei.
       S-a lucrat în grabă, şi continuă fără ruşine, să se dea decizii noaptea, sau pe furiş; exemplul acţiunea din ziua de luni 11 decembrie 2017 când majoritatea PSD-ALDE a adoptat în Camera Deputatilor modificarea Legii 303/2004 privind, Statutul magistraţilor şi a legii Agenţiei Naţionale de Integritate, fără dezbatere, fără transparenţă, doar în câteva minute, constituind prima dintre legile care subordonează justiţia românească, politicului (PSD).

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, Cunoașterea-reamintire, cosmogonie și metamorfozele lui Hyperion

Isabela Vasiliu-Scraba        Înainte de a ne apropia de miraculoasele versuri ale „Luceafărului” ar fi de observat că însăși povestea populară românească de la care Eminescu a pornit este destul de neobișnuită, iubirea stând la temelia unei duble încercări de transcendere a statutului ontologic a doi îndrăgostiți. De înălțare a fetei mai presus de oamenii cei muritori și de renunțare la nemurire din partea băiatului. Ambele tentative sunt rămase doar la stadiul de mai vagă sau mai conturată dorință. În cele ce urmează ne vom opri doar la una dintre cele două tentative de schimbare a statutului ontologic. La cea mai conturată. Țesând o poveste populară în urzeala renumitei sale capodopere, Mihai Eminescu nu se va limita doar la firul poveștii. Spirit prin excelență filosofic, el își va da seama că năzuința către o schimbare de statut ontologic implică cunoaștere de sine. Fără a-ți cunoaște propria esență, propriile obârșii, nu poți jindui să fii altceva decât ești. Iar la adevărata cunoaștere de sine nu se ajunge decât prin anamnesis, prin reamintire, gândea Eminescu pe urmele lui Platon, pe care nu-l urmează decât până aici.
       Spre deosebire de platonica reamintire menită să poarte sufletul din întunecoasa peșteră spre lumină, spre lumea noumenală cu care este înrudit prin însăși esența sa, în vastul poem eminescian va fi vorba despre reamintirea unei cunoașteri ce pare să fi fost uitată de Hyperion, o făptură celestă care pentru o clipă s-a vrut înstrăinat de propria sa esență. In cazul lui Hyperion, reamintirea are același țel cu anamnesis-ul platonician.

-mai mult-
 
LUMEA COLINDELOR, FEREASTRĂ SPRE SUFLETUL ROMȂNESC (II)

Horia Ion Groza        “Colindele izbesc prin parfumul lor mitologic; se simte un mit creştin care se leagă de o tradiţie ancestrală, ȋn speţă la noi - tradiţia hiperboreană printr-o verigă intermediară care este Maica Domnului”, scrie Vasile Lovinescu (ȋn Steaua fără nume), adăugând un citat: “La mère des dieux était cet éther affranchi, ce feu incorruptible, cette pensée de la lumière divine”. Sfânta Fecioară este descrisă ȋn colinde ȋn diferite ipostaze: “Este un scaun de aur/ Dar pe scaun cine şade/ Şade Maica Domnului/ Cu pahar ȋn mâna stângă…/ Irodiţa cea mai mare/ C-un pahar de-argint ȋn poale”. Sau: “Slujba sfântă cine-o ascultă?/ D-ascultă o Maică Sfântă/ Stă pe-o piatră răzimată/ C-un fiuţ micuţ ȋn braţă”. Sau: “Colo sus la-Împărăţie/ Este-o sfântă de chilie/ Cu pragul de mărmurie/ Cu fereastra de anglie./ Dar ȋntr-ȋnsa ce era?/ Era o masă runtaleasă/ Pe dinăuntru cu aur trasă…/ Dar la dânsa cin- slujeşte?/ Măicuţa lui Dumnezeu/ În braţe cu Fiul său” (Colindă de seară din Putna).
       Vasile Lovinescu (ȋn O icoană creştină pe Columna Traiană) ȋnţelege prin “sfânta chilie, cu pereţii de tămâie şi pragul de mărmurie” (cuvinte dintr-o Colindă de dimineaţă din Putna) un loc ca “un centru al bolţii cereşti” ȋn care şade Maica Domnului, “un paraclis ceresc”. Ferestrele de anglie, probabil unghiulare, gotice, ca majoritatea ferestrelor bisericilor româneşti zidite ȋn sec. XV-XVI, sunt ca “un istm, ca o poartă strâmtă, care desparte şi uneşte cele de sus cu cele de jos” iar vârful lor ascuţit este ca un “vârf al Domului, anticameră a Cerului Suprem”, ȋn care se desluşeşte “Ochiul lui Dumnezeu, ȋn triunghiul său, ȋnscris ȋn cerc”.(Horia Ion Groza)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Insemnari

 
REZERVE DE TANDREŢE

Prof. Constantin TEODORESCU

       Poezia este har şi vine din sufletul existent într-o limbă. Pentru poetul Ion Georgescu Muscel s-a întâmplat minunea naşterii în limba română. Ultimul său volum de poezie şi pictură atrage semnificativ atenţia chiar prin titlul plin de sinceritate: REZERVE DE TANDREŢE¹, rezerve sufleteşti şi spirituale.
       „Profilul poetului”, în mişcare, se află într-o „aventură lirică”, o călătorie „cu uimire deplină”spre „toate imaginile pierdute ale somnului”, deoarece „am uitat că uitasem, am visat că visasem”, după cum mărturiseşte, împovărat de ani, în prima poezie a cărţii: „grâul mai are un pic de culoare în el; aerul – poezie ...”²
       Când totul se îndreaptă spre efemer sub presiunea relativizării valorilor, poetul se gândeşte la necesitatea poeziei, care „este parfumul existenţei umane, care-l înconjoară pe individ cu o aură de curaj şi încântare în lupta pentru existenţă şi-l ţine la depărtare de tărâmul disperării”.³
(Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


Repere

 
Ștefan Niculescu
10 ani de la moartea sa

Ștefan

      Ştefan Niculescu s-a născut la 31 iulie, în satul Moreni din județul Dâmbovița și a compus peste 700 de lucrări. Continuând să compună în , ultima sa lucrare este Recviemul Românesc , care avea să fie, ca şi la Mozart, premoniţia propriei treceri în lumea veşniciei pe care creaţia sa i-o asigurase. Ideea de a traduce în muzică sentimente şi reacţii afective Ștefan Niculescu rămâne omul secolului 20 copleşit de tensiuni filozofice şi de stări de spirit deosebite.       Ştefan Niculescu a fost discipol a lui Mihail Andricu și se apropie de timpuriu de muzica sacră care devine un aspect principal în creaţia sa. „Unisonul“ este în tradiţia românească folclorică şi bizantină. Compozitorul a preluat creator sistematica unisonului enescian, pe care îl transformă în punctul principal al gândirii sale. Unisonul ca soteriologie se manifestă multiplu în această muzică şi anume, ca agent al plenitudinii şi bucuriei, ca imagine a Divinităţii sau ca promisiunii şi ale Judecăţii. El adoptă diferite funcţii compoziţiilor sale: pentru Cantata a III-a îi dă funcţia de liman, pentru Ison II – funcţia de hierofanie, Simfoniei a II-a – Omagiu lui Enescu şi Bartók, Invocatio, Denis şi Litanii – funcţia de vox Dei. Eterofonia rămâne o constantă a întregii creaţii, în formă de sincronie asociată cu tehnica isonului. Aproprierea de marile tradiţii muzicale sacre ale umanităţii îl conduce pe compozitorul Niculescu să aspire la un nou limbaj, care fructifică trecutul şi prezentul din mai multe culturi ale lumii: Africa, Tibet, Java sau Japonia, formând o gramatică planetară, singura capabilă de o comunicare universală. Filonul religios ortodox şi muzica bizantină au reprezentat din anii *60 surse esenţiale ale muzicii lui, fapt ce face să compună în anul 2005 un Requiem românesc „Pomenire“ în şapte părţi, pentru bas-solo, cor mixt şi orchestră.(Dr. Corina Kiss)

-Deschideți-

 
 
GABRIEL GHERASIM
THEODOR AND US

Gabriel GHERASIM - THEODOR AND US

      This book is dedicated to my father Theodor Gherasim.
      A farmer’s son who graduated from two universities (Economics and Engineering), a survivor of many Communist prisons, who became a political refugee in America and who spoke out for the freedom of those who were still being persecuted.
      A loving son, who became a loving husband and parent.
      A man who had dealt with the ordeals and the vicissitudes of life through the prism of gratitude, focusing on the candle breaking the darkness, rather than the other way around.
      He was and will always be to me the personification of the consciousness and of the realization that most people are in perpetual longing to have something that they already are: Love.
( Gabriel GHERASIM)

Thoughts at the End of 2017 and the Beginning of 2018

By Nicholas Dima l December 15, 2017

Thoughts at the End of 2017 and the Beginning of 2018

       2017 brought a number of surprises and gave some of us new hopes and a feeling of anticipation. What happened and what is happening in America, Europe, and around the world?
       In January, many Americans were enthusiastic about the election of a new president – Donald Trump. Like any new administration, the track record is mixed but in Trump’s case not for lack of trying to enact his ambitious agenda to “Make America Great Again.”
       The American economy is robust. Government regulations have been slashed. The Dow Jones Industrial average has gained well over 30 percent, while the S&P 500 is up more than 20 percent. Economic growth is up and unemployment is markedly down.
       While the Republican-controlled Congress failed to repeal Obamacare (socialized medicine), it appears poised to pass significant tax cuts for the middle class, the first since President Reagan’s 1986 tax cuts.
       President Trump has filled the Supreme Court vacancy left by the death of conservative jurist Antonin Scalia with the equally conservative Neil Gorsuch and appears likely to fill several others with like-minded appointments before the completion of his first four years in office.

-mai mult-
 
Intelectualii și Credința

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache        Potrivit celor scrise într-o broşură publicată acum câteva secole cu scopul popularizării fondării unei viitoare celebre universităţi, „prima floare în pustie”, se înţelege că renumita instituție de învățământ superior fusese anume înfiinţată din teama ca nu cumva viitorii pastori să rămână insuficient de instruiţi religios atunci când fondatorii vrednici de amintire ai venerabilei universități vor zace în țărână. O altă instituție de învătământ tot atât de faimoasă a fost fondată după aceea din suspiciunea că la universitatea sus-menționată n-ar fi existat la acel timp suficient zel religios. De atunci şi până acum au fost fondate în lume multe universități de elită pe baze și principii religioase, dar mai toate au sfârșit în apostazie ori renunţând la afilierea religioasă. Mai toate instituţiile de învăţământ superior de elită au îmbrățișat rând pe rând științele pozitiviste îndoctrinând şi inițiind tineretul studios în secretele cele mai profunde ale ştiinţei, tehnicii, economiei și finanțelor, chiar şi în ştiinţele umanistice seculare, dar nu în aceeaşi măsură şi în preceptele, conceptele şi tehnologia morală şi religioasă şi cu atât mai puţin în doctrina tradiţională creştină. Astfel încât după unele sondaje recente de opinii și statistici doar un număr mic, foarte mic, de vreo câteva procente din numărul oamenilor de știință de elită de astăzi declară că ar avea vreo credință religioasă. Iar dacă i-am cauta printre aceștia cu lumânarea pe intelectualii creștini i-am putea găsi poate între limitele de plus sau minus ale marginilor erorii statistice. Care este totuși explicația acestui exod intelectual în masă spre ţărmurile mai însorite și promițătoare ale cunoștințelor seculare? Explicațiile renunțării intelectualilor în așa de mare măsură la credință ca în zilele de pe urmă par a fi complexe și complicate așa cum este poate și mintea multora dintre intelectualii de elită altfel atât de inteligenţi şi de venerabili.

-Deschideti-

AL TREILEA MARE CURENT FILOZOFIC ÎN ISTORIA FILOZOFIEI UNIVERSALE (I)

-Prof Ștefan Dumitrescu, scriitor, Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București!-

       De câte ori ne trezim dimineaţa Îi mulţumim Domnului pentru tot şi pentru toate, Îl rugăm să ne dăruiască o zi bună, şi să ne ajute să facem mult bine în ziua aceea şi în viaţă. Legea după care ne conducem în viaţă este Legea Iubirii şi a Binelui. Ne dorim să facem cât mai mult bine în existenţa aceasta care este foarte repede trecătoare.
       În acest Eseu este vorba despre realizarea unei Mari Descoperiri, (sau chiar de mai multe descoperiri) despre o Nouă Viziune asupra materiei și universului, despre deschiderea unei porţi largi în orizontul cunoaşterii perioadei istorice în care trăim. Ca scriitor am constatat de multe ori că nu noi scriem cărţile, nu noi scriem romanul la care lucrăm, ci el ne scrie pe noi. (Noi suntem ”sorbiți” de cărțile pe care le scriem). El ne conduce şi ne târăşte „după cum vrea el să se scrie, ca să fiinţeze apoi ca operă de artă în cultură”. Mărturisim că această carte, care ar fi putut să fie o Lucrare abstractă şi seacă de filozofie, aşa s-a scris ea. Ca un fel de povestire în care descriem modul cum s-a născut o descoperire, o idee în mintea unui adolescent, îndrăgostit de literatura sf, şi cum a evoluat această idee, această descoperire în mintea lui, până când a rezultat această Lucrare, căreia îi dorim un destin bun.

-mai mult-
 
'CULTURA FRICII'

Alexandru Nemoianu        Formularea "cultura fricii" este un exemplu de exprimare folosită fără măsură şi în abuz. Ea este folosită cel mai adesea de către indivizi cu credenţiale morale dubioase, cu un trecut suspect şi cu intenţii prezente încă şi mai îndoielnice, atunci când, pe bună dreptate, oameni de bună credinţă îşi exprimă rezerve privind oportunitatea relaţiilor cu autorităţile, cu reprezentanţii sistemului corupţiei, sistemul neamului prost.
       Trebuie să fim bine înţeleşi.
       Sistemul neamului prost, cleptocraţia română cultivă cu grijă frica, spaima şi diviziunea între Români. Câteva exemple sunt de folos.
       Este cultivată spaima de “intervenţia” armată, “agresiunea” străină care ar veni din partea Rusiei. Ȋn momentul de faţă Rusia un este în poziţia de a comite agresiuni şi nu are nici un fel de interes să le comită. Ȋntre România şi Rusia sunt aproape o mie de kilometri distanţă. Este o spaimă şi o frică, o rusofobie cultivată din răutate interesată. La fel şi cu Ungaria. Ungaria nu poate ocupa prin forţă teritorii ale României şi prin tratatele existente şi apartenenţa României şi Ungariei la aceeaşi alianţă militară şi aceeaşi structură economică, o confruntare militară nu este cu putinţă. Ura şovină şi utilizarea unor stereotipuri rasiste de către sistemul românesc al neamului prost din nou urmăreste să creeze nesiguranţă şi diviziune. Motivul este simplu. Confruntate cu pericole “din afară" popoarele se adună şi dau uitării mizeria în care trăiesc. (Alexandru Nemoianu)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel: “Generaţia Millennials - La Handicapaţi”

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL         Profesoara intră pe uşa liceului şi un bărbat surâzător o salută imediat.
        - Bună ziua, doamna profesoară, spuse omul.
        - Aţi venit cu băiatul să îl înscrieţi aici, la şcoală ? întrebă femeia cunoscând situaţia fiului bărbatului.
        - Nu, răspunse acesta. Sunt acum profesor de liceu. La handicapaţi !
        Profesoara îşi aminti cum cunoscuse pe fiul domnului Dili, băiat frumos, înalt, cu ochi albaştri, dar cu probleme grave. Scria şi socotea cu dificultate, saliva din abundenţă şi din când în când sărea în timpul orei, în picioare, ca o minge. Când mergea la toaletă, nu putea să se încheie la pantaloni şi ieşea pe coridoarele liceului, cu pantalonii căzuţi până la genunchi. În liceu se crea imediat rumoare. Şmecherii din anii mai mari îşi băteau joc de el, încât ţi se făcea milă de bietul băiat. Situaţia era mai dură, atunci când nu era niciun cadru didactic de faţă, pentru că atunci elevii îl învăţau şi îl puneau pe Flaviu să facă cele mai năstruşnice şi ieşite din comun lucruri, în special de natură sexuală - să execute diverse mişcări comice cu organele sau să se radă în anumite zone. Băiatul executa automat comenzile colegilor săi, fără să înţeleagă , fără să conştientizeze ceea ce făcea. Adolescenţii îl învăţaseră să se apropie de colege şi să le pună mâna pe sâni.

-Deschideți-


EXILUL CREATOR

Romania şi Uniunea Europeană: identitate şi valori

ALEXANDRU ION HERLEA

ALEXANDRU ION HERLEA

        Corupţia face legea, liberalismul fiind cadrul teoretic al îmbogăţirii şi jafului. Toată panoplia metodelor de manipulare a opiniei publice a fost şi este folosită. Astăzi promovarea incompetenţilor este în floare, separarea puterilor în stat este şchioapă şi situaţia riscă să se înrăutăţească. Instituirea, în 2007, de către Bruxelles, pentru trei ani, a "Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV)", ca instrument de luptă împotriva corupţiei, este încă şi astăzi în vigoare. S-au realizat, din fericire, progrese în această luptă, dar reacţia celor care vor s-o blocheze este redutabilă; tot ce s-a întâmplat după alegerile din decembrie trecut o confirmă. De un an de zile situaţia nu face decât să se degradeze, fapt evidenţiat de actualul proiect al ministrului Justiţiei de modificare a „legilor justiţiei”.(Extras din – Prelegerea la Ceremonia de decernare a titlului de "Profesor Honoris Causa" al Universitatii Babeş-Bolyai, 25 octombrie 2017.)

-continuare-

CUM ESTE VREMEA?

Vremea in Toronto Vremea in Bucuresti