THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 15 Nr. 176 - Iunie 2018 - Editie electronica

 
MINERIADA 13-15 IUNIE 1990
Trei zile care au îngrozit lumea

MINERIADA 13-15 IUNIE 1990

      Fenomenul "Piaţa Universităţii", în care mulţi tineri sau chiar vârstnici au trăit şi sperat într-o atmosferă pură, timp de aproape două luni, a fost înăbuşit în sânge în acele trei zile de infern, care s-au abătut asupra Capitalei, ce fusese transformată într-o junglă, în care instinctele primare asmut animalele de pradă, împotriva celor lipsite de apărare.
      Pe treptele acelei Alma Mater, în sânul căreia generaţii de studenţi au supt cultura pe care au transmis-o, la rândul lor altor generaţii, unde de-abia se uscase sângele eroilor-martiri din Decembrie '89, a curs din nou sânge nevinovat. "Golanii", care au fost ucişi atunci cu sălbăticie au fost înfrânţi, dar nu învinşi, căci în timp ce călăii lor au dispărut în negura din care s-au întrupat, ei au intrat direct în Panteonul, eroilor necunoscuţi ai neamului. (George Ruican)



 
O carte despre martirii care binecuvintează

-Alexandru Tomescu-

       Am primit o carte, cu dedicaţie de la Prof. univ. dr. Ion Coja, intitulată "PREOŢI cu crucea în fruntea neamului", apărută la Editura "SEMNE", Bucureşti 2017, prin intermediul Doamnei Monica, soţia regretatului poet şi traducător Tudor George.
       Ȋncă din primele pagini autorul vorbeşte despre tragedia de la "COTUL DONULUI 1942" descrisă în cartea cu acelaşi titlu de scriitorul Vasile Şoimaru. Mărturia medicului Iosif Niculescu despre măcelul nemaipomenit de la Cotul Donului, şi simţul datoriei de preot cu riscul vieţii este impresionantă. Preot al regimentului, Părintele Popescu, de la Ştefăneşti de Argeş, nu a plecat de lângă mormântul celor îngropaţi de la diviziile 11, 13 şi 14, pâna nu a terminat rugăciunile. A căzut prizonier la ruşi, dar a avut şansa să-şi revadă ţara.
       Ȋn următoarele două pagini ca un preludiu la personalitatea Părintelui Patriarh Prea Fericitul Teoctist, autorul redă din convorbirea avută, propunerea sa de o urgentă orientare a Bisericii Ortodoxe spre o activitate de asistenţă socială, în folosul săracilor, bolnavilor, acelor complet abandonaţi de autorităţi. Răspunsul Prea Fericitului Teoctist a fost: "Biserica mijloceşte între om şi Dumnezeu! Ȋl ajută pe om să-l descopere pe Dumnezeu şi să trăiască după poruncile Domnului, împărtăşindu-se astfel din Duhul Cel Sfânt!..."

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica

Isabela Vasiliu-Scraba         Rezumat de idei: Nebănuite urmări ale succesului gândirii noiciene: Reclama himericei „Școli de filozofie păltinișană” dinainte și de după „răzmeliță sinucigașă” din dec. 1989 – „Exactitatea fără adevăr” si prospețimea de calitatea a II-a a unei școli negată de presupusul ei inițiator – Ironie a „kantianului” Noica neînțeleasă de auto-declarații discipoli. Redefinirea rațiunii căutătoare de Adevăr – O carte pentru care autorul a fost bătut și închis. Antrenor celor care „citesc Platon și găsesc materialism marxist” (Noica) – Alungarea vizitatorilor filozofului Țuțea. Uitarea Ființei (Heidegger) și „renașterea” Sacrului/ Ființei la Eliade – Dăscălirea lui Noica și agățarea de „vidul de paltini” de la Păltiniș prin manipularea surselor de informare (cazul Wikipediei.ro).
       Privitor la Noica, să afirmi la Radio BBC că filozoful marginalizat a fost “ultimul uriaş rămas în ţara piticilor” ar fi fost simplu şi adevărat. Dar exprimată de I. P. Culianu, ideea s-a complicat. Fiindcă de la primele vorbe s-a văzut că intenţia asistentului de română de la Groningen nu era să glorifice gândirea “uriaşului Constantin Noica”, decedat de vreo două zile. El ținea morțiș să ridice în slăvi “piticii” vizitatori ai filozofului de la Păltiniș. Adică să proslăvească himerica Scoală de la Păltiniş, negată de însuși Noica, de Alexandru Dragomir („Noica nu a avut influență asupra lui Liiceanu și Pleșu” ; https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/ 2partea7sfinterviualxdrag/ ), de Anton Dumitriu și de Petre Țuțea, singurii filozofi autorizați să aprecieze valorile din domeniul filozofiei românești.

-mai mult-
PunctDeVedere
 
 
DURERE!

Scrisoare deschisă către toţi românii,

Ilie Şerbănescu        Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile şi am muncit până când am ieşit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propăşirea socialismului şi 20 pentru revenirea capitalismului.
Acum sunt la pensie.
       Să nu credeţi cumva că m-am pricopsit. Chivernisesc banii în primul rînd pentru plata facturilor, curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon şi câte altele.
       - Tot uitindu-mă prin facturi am observant că eu, ca şi dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franţuzească, dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranţă, nu o aduce din Franţa. Deci eu, atunci când fac duş sau când îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franţa. (Ilie Şerbănescu)

-Deschideti-

ALTERNATIVA - Cartea pe Net

GABRIEL GHERASIM

THEODOR AND US

Knowledge and Wisdom
Chapter V

GABRIEL GHERASIM - THEODOR AND US        We can look at how much knowledge and wisdom are part of our lives. Knowledge can be imparted at will. Wisdom however, is a personal experience and in some cases, is non-communicable. Dr. Martin Luther King defined education as knowledge, plus character. Perhaps wisdom is just that: knowledge and character lived in an authentic fashion by the individual.
       Part of wisdom is making a clear distinction between our desires/wants, abilities and needs. It is based on evaluating properly these three values so that we can then make decisions which are both realistic and meaningful to us.
       Our accommodating of, or sometimes our pitting against each other, the reptilian part of our brain with the evolved part of our brain, in terms of desires, abilities and needs, is an arduous and often daily process, from which we try to choose what’s most important to us. In an ideal world, we would find a win-win compromise, between our ego (reptilian) and our solution-based (evolved) brain’s desires, abilities and needs. Sometimes, however, it’s a choice between the two opposites, in the clearest win-lose fashion.
       Within the native tribes of the United States circulates a Cherokee anecdote in this regard. A grandpa tells his grandson the following story: “In each of us there is a vicious battle between a predatory wolf which wants our demise and a protective wolf which wants us to be protected.
-mai mult-
ALTERNATIVA - Insemnari

 
DE LA REVISTĂ LA CARTE

Prof. Constantin TEODORESCU

       „Textele narative” din cartea „STELE-N PANTEON, portrete literare de personalităţi bănăţene, au apărut, în cea mai mare parte, în ICOANE BĂNĂŢENE REVISTĂ DE CULTURĂ PROVINCIALĂ (nr. 1, octombrie-decmbrie 2011).
       Ideea de cultură locală nu se rezolvă prin izolare. Chiar numai o privire aruncată fugar peste titlurile din toate numerele revistei dezvăluie densitate tematică şi depăşirea, prin idei şi atitudini, a limitării spaţiului cultural.
       Un centru de cultură manifestă şi reacţia de respingere. Este firesc să apară grupări, care, dacă nu subminează, menţin legătura cu pământul, evitând ancorarea totală pe un ţărm suficient doar „aleşilor”. Problema nu e complexă, chiar se limpezeşte prin apariţia altor centre de cultură. Totul arată că mereu a existat o provincie culturală, e drept, marginalizată, ceea ce nu înseamnă lipsa valorii. (Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


CULTURA
 
 
CENTENARUL UNIRII 1918-2018

Prin adevărate sacrificii poemul „Vrem Ardealul“, scris în 1914 de Radu Cosmin s-a transmis până în zilele noastre. Românul s-a născut poet!

Maiestăţii Sale Regelui

Sire, am văzut în noapte regimentele pe stradă,
Baionete, săbii, goarne şi-am gândit că-i vreo paradă
Am crezut, că merg oştenii mândrei noastre artilerii,
Să salute-n glas de tunuri ceasul sfânt al învierii…
Am crezut la miezul nopţii, că oştenii înarmaţi
I-ai chemat la ceasul ăsta să-i repezi peste Carpaţi!
Dar la sunetul de goarnă, în loc munţii să se sfarme
Oştile Măriei Tale au scos sabia să sfarme
Şi să-năbuşe în pieptul tinerimei idealul
Celor ce strigau: “Vrem Ardealul! Vrem Ardealul!”
Nu ştiu cine-a dat porunca şi barbară şi nedreaptă,
Dar socot, că nu-i măsura cea mai bună şi-n-ţăleaptă
Să se-năbuşe cu spade tot ce-avem mai sfânt în noi,
Sufletul întregii naţii, care strigă: “Vrem război!”
Patru luni, de când se schimbă rostul lumii la hotare,
Patru luni, de când ai noştri, robii hoardelor barbare,
Fraţii umiliţi de veacuri pier sub pajure străine,
Aşteptând şi-n ceasul morţii clipa, care nu mai vine…
Mor sub steagul lui Attila, milioanele de fraţi
Şi-n zadar privesc în friguri coasta mândrilor Carpaţi
Vulturii Măriei Tale nu le zboară-ntr-ajutor,
Deşi stau gătaţi de moarte şi cu arme la picior!
Plâng pe văile Carpate, lângă Tisa, sau la Murăş,
Văduve atâtor vetre, că s-au dus flăcăii gureşi,
Să-şi dea viaţa pentru alţii, în năpraznicul război,
Când puteau să şi-o păstreze, pentru ei şi pentru noi,
Gârbove în pragul vetrei plâng femeile şi torc,
Aşteptând în van pe cei ce poate nu se mai întorc,
Gem la sân pruncii palizi, când tatăl moare-n şanţuri,
Iar prin temniţi zebrelite, fraţii noştri gem în lanţuri
Geme Doamne tot Ardealul, să vaietă Bucovina
Aruncând asupra noastră toată lacrima şi vina
Că în clipa ce-o ameninţă s-o răpească alt stăpân,
Noi, plecaţi Măriei Tale, stăm cu mâinile în sân!
Ori am vrea ca alte neamuri dezrobind-o să ne-o deie
Şi să scrim din mila altor marea noastră epopee?!
Dar la lespedea din Putna, umbra lui Ştefan cel Mare
Tremură că-i insultată de sub umedul pământ.
Voievozii toţi se scoală, de sub lespezi de mormânt.
Şi eroii-atâtor veacuri şi Costinii, cărturarii,
Ce treziră-n noi mândria sângelui străbun latin,
Aşteptând să sune goarna, ceasului măreţ, divin!
Freamătă de nerăbdare, ca alăturea de noi,
Regimente-ntregi de umbre să pornească la război!
Ţărâna lui Mihai din Turda, cere astăzi răzbunare,
Alba Iulia tresaltă, tremurând de nerăbdare
Să-şi deschidă largă poarta împărătescului alaiu
Să primească pe urmaşul voievodului Mihaiu!
A venit, Mărite Doamne, ceasul mântuirii noastre!
Freamătă pământul ţării, şi sub zările albastre,
Steaua noastră ne surâde dintre creste Carpatine
O chemare ca triumful mândrei noastre ginţi latine
Sângele roman îşi cheamă strănepoţii toţi la arme!
Căci de-i scris în clipa asta rostul lumii să ne sfarme,
Noi avem menirea sfântă, din frânturi să ne-ntregim
Neamul risipit de veacuri, de mai vrem ca să trăim!
Vodă Doamne! Timpul trece: ne cheamă Fraţii!
Primitoare porţi ne-au deschis Carpaţii
Un fior imens şi tragic îi străbate pân’ la cer
Şi de-alung de Vatra Dornii, pân’ la Porţile de Fier,
Culmile parcă se-nalţă aspre şi dojănitoare
Că de n-am porni acuma: ei Carpaţii ar fi-n stare
Să se prăbuşească singuri în al vremilor iad,
Peste noi şi peste rasa blestemata-a lui Arpad!
Sire, ştim că sub coroana de oţel, ce porţi pe frunte,
Alte-s gândurile, care s-au pornit, ca să ne-nfrunte:
Glasul sângelui ce strigă, în suflarea românească,
Nu-i acelaşi de sub haina şi sub purpura regească,
Şi mai ştim, că pentru ceasul şi avânturile vremii
Pentru fruntea ta albită e prea grea podoaba stemii,
Dar de-ţi este, Sire, spada ruginită şi bătrână,
Dă-o s-o călească în focul tinereţii, altă mână!
De-ai uitat-o, Vodă Doamne, pilda Marelui Ştefan,
Ce bătrân prindea în mână viforosu-i buzdugan,
Şi punea pe plete albe lauri verzi de bărbăţie,
Lasă altora mai tineri buzduganul tău să-l ţie.
Dar de nu Te lasă glasul sângelui ce porţi în vine
Să-ţi pui laurii de aur ai victoriei latine.
Spune altora să cheme, pe vitejii din munţi şi plai
Şi cu cinste să-mplinească visul sfânt al lui Mihai.



CUM ESTE VREMEA?

Vremea in Toronto Vremea in Bucuresti

 
DESPRE TRANSNISTRIA (I)

DESPRE TRANSNISTRIA

Între 19 august 1941 și 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la Nistru (Vest) până la Bug (Est) și de la râul Niomjîi (Nord) până la Marea Neagră (Sud), care a purtat de asemenea numele de Transnistria.

-Deschideti-

 

LECTURI AFECTUOASE

Dumitru Ungureanu

Să mori hrănit cu dragostea de ţară?

Nicolae Dima Marturii         La Institutul Naţional pentru Studiul Totali-tarismului, aflat sub egida Academiei Române, a apărut cartea „Mărturii dedicate eroilor şi martirilor noştri – o sută de ani de frământări, 1918 – 2018”. Autor este profesorul Nicholas Dima, român stabilit în Statele Unite ale Americii din 1969, născut în 1936, în legendara comună Curcani, judeţul Ilfov, şi crescut în Bucureşti, deţinător al diplomei Master of Arts şi al unui doctorat despre problemele etnice şi demografice sovietice, la Columbia University din New York. Înainte să obţină diplomele americane, a fost exmatriculat de la Institutul Politehnic în 1956. Motivele? Desigur, politice, dictate de-un regim antinaţional ce-şi făcuse ţel din – şi a reuşit – schilodirea pe zeci de ani a României. Condamnat la închisoare şi regim forţat de muncă pentru încercarea de trecere a frontierei, Nicholas Dima se reînscrie la Facultatea de Geografie-Geologie, pe care o absolvă normal. Profită de scurta deschidere spre Vest a regimului Ceauşescu şi emigrează în SUA. Acolo parcurge treptele necesare şi exigente ale sistemului de învăţământ superior, specializându-se în studii geopolitice. Ajunge profesor în domeniu şi predă, între alte instituţii, la Şcoala de comandă a armatei americane, de la Fort Bragg, North Carolina. Nu mai înşir titlurile şi distincţiile, deloc onorifice, pe care Nicholas Dima le-a cules într-o viaţă de muncă sârguincioasă, al cărei ţel n-a fost parvenirea personală, ci binele ţării sale natale. Despre care scrie: „Cred că România, şi de altfel întreaga lume, poate fi salvată numai printr-un proces adânc de renaştere spirituală. Mai este oare posibil un asemenea proces? Nu ştiu! Până la acea renaştere, doresc să văd însă o Românie întregită, bine integrată internaţional, dar stăpână pe soarta ei; o ţară condusă de lideri integri şi competenţi; o ţară care să-şi respecte toţi cetăţenii şi care să trăiască în frăţietate cu vecinii. Le doresc totodată tinerilor să nu mai ia calea străinătăţii şi să rămână acasă, unde să aibă grijă de frumoasa grădină pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu.”

-Deschideti-
 
ÎNTOARCEREA LA SACRU

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache        Secularismul și ateismul modern au săpat în mintea omului o prăpastie adâncă şi fără punte de trecere între Dumnezeu și om, imanent și transcendent, om și natură, sacru și profan. Omul l-a ucis în imaginația sa pe Dumnezeu și din arendaș slujitor omul răzvrătindu-se prometeic și demonic s-a proclamat pe sine însuși stăpân al lumii acesteia. A spus slugilor că stăpânul de sus ar fi murit și că de acum toți trebuie să asculte de noul stăpân, adică de om, să i se închine acestuia, să facă totul cu voie sau fără voie să-i intre în voie noului stăpân. Dând crezare veștii triste și tragice slugile s-au lepădat pe rând și au uitat de stăpânul cel de sus. Chiar dacă n-o fi murit își spun unii, Dumnezeu este oricum prea departe de lume, este „abscons”. Trebuie deci să ne coborâm din visarea mistică la realitate, în profan și monden, să ne vedem de treburile noastre, să demistificăm lumea și pe noi înșine, să devenim din fii ai Celui Preaînalt material de observație științifică obiectivă și proiecte de inginerie socială globală. Numai că la un moment dat lovindu-se de pragul de sus al înțelepciunii şi ale înţelegerii firești, la finalitatea inerentă a justificărilor și a raționalizărilor omenești, a căutărilor pe cărările oarbe și pieziș ale vieții care practic par a duce nicăieri, ajunși la răscruci ontologice, la crize spirituale și de conștiință, trebuie de fiecare dată să alegem din nou încotro vrem să mergem. Vine timpul când sătui de amarul viselor deșarte ale lumii acesteia unii se hotărăsc să umble din nou pe urmele protopărinților, pe căile exaltate ale sacrului. Perspectiva sacră pare unora a fi mai firescă și mai sensibilă decât cea a obiectivismului scientist și materialist-dialectic care istoric au dovedit că sunt indiferente la soarta personală a omului de rând.

-Deschideti-

ALTERNATIVA - Euterpe

Silvana Cojocărașu

Georgescu Muscel sau despre poezia picturii contemporane

Ion Georgescu-Muscel, Nașterea simfoniei

L-am descoperit pe poetul și pictorul român Ion Georgescu Muscel, stabilit în Canada din 2009, în paginile publicației canadiene de exil și de limbă română Alternativa, unde deține rubrica permanentă Povara poetică la purtător, cuprinzând poezii ilustrate cu tablourile proprii. A fost doar începutul, pentru că apoi am pătruns și în galeria on-line, Georgescu Muscel Gallery, o idee strălucită și o invitație într-o lume frumoasă, o lume interioară arătată cu emoție celor care vor să o descopere, o ilustrare poetică a memoriei subiective – această madeleine proustiană care devine o povară frumoasă. Expresie și imagine a unui univers pe care, dacă nu l-ar iubi atât, nu l-ar putea crea și exprima.

-more-

 
"CE-I MÂNA PE EI ÎN LUPTĂ?”

Alexandru Nemoianu         Exista o teorie a istoriei, cea a materialismului exclusiv, care susține că toate evenimentele, mișcările și acțiunile sociale sunt motivate de cauze economice.
        Este limpede că situațiile economice au un rol important în desfășurarea istoriei. Spre exemplu, atunci când diferența dintre cei “bogați” și cei “săraci” devine enormă, obscenă, atunci corecții și redistribuiri de bunuri sunt necesare. Iar dacă ele nu sunt făcute în chip ordonat, prin consens național, atunci vor fi făcute brutal, prin revoluții. Este iarăși foarte adevărat că liniștea socială este mai sigură în acele locuri unde există o anume siguranță economică și standarde de viață minimal decente pentru toți. Dar toate aceste elemente economice răspund doar uneia dintre probleme și anume “cum trăiesc oamenii”. Dar întrebarea esențială care se pune este cea care se referă la “pentru ce trăiesc oamenii”, ce anume îi motivează și încă mai exact ce simt ei confruntați cu evenimentele istorice. Iar această întrebare devine crtică și esențială în momentele de criză existențială a Neamurilor. Atunci când în joc este viaţa sau moartea lor. (Alexandru Nemoianu)

-mai mult-

 
  Tiberiu Dianu

OBAMAGATE ŞI REFORMA FBI

OBAMAGATE ŞI REFORMA FBI

       Afacerea Watergate a reprezentat port-drapelul liberal împotriva corupţiei guvernului şi basmul cu Ileana Cosânzeana democrată şi balaurul republican care i se tot vântură americanului în faţă de peste 40 de ani. Pe scurt, era vorba de o violare de domiciliu pentru spionarea partidului de opoziţie, unde agenții federale precum FBI (biroul federal de investigaţii interne), CIA (agenţia de contra-informaţii externe) și IRS (fiscul) fuseseră folosite ca arme politice împotriva unui partid din opoziţie.

-Deschideti-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel : ”Cernăuţi love”, Translation : Ion Radu Bădescu, Patricia Popescu, Andrei Pielescu&Alicia Iortoman

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL        Sometimes your destiny can launch you to realms that you would never even dream to know.
       Nicolae passed of knowing “Philosophy”, but in the last year of college studies, the econonomica crisis started which affected the entire world with unemployment, bankcruptcy and social crisis. The World war has made all the people to get poor. The licensees, the most educated people were the most affected. But the university graduate had the worst situation as they saw their wishes and dreams broken when they finished their studies. For a guard job they had to present to a contest a Medicin graduate, a Letter graduate, or an Law graduate.
       If he would had listened to his father who is a churchman, Nicolae would have had more opportunities. But when he went to register to a college, he took his file in the “Theology”, where his parent registered him, and Nicolae applied at “Philosophy” course.

-Deschideți-

EXILUL CREATOR

A SOSIT TOAMNA!

GEORGE GEORGESCU

GEORGE GEORGESCU

        Policromia frunzelor de arţar şi foşnetul lor metalic dau toamnelor canadiene un aspect ireal, ca în povestile copilăriei noastre pline de candoare. Vânturile reci şi aspre care suflă în rafale dinspre teritoriile nordice şi primii fulgi de zăpadă ne amintesc ninsorile imaculate de pe meleagurile mioritice şi atunci gândurile noastre se reîntorc cu nostalgie acolo unde am lăsat fiecare o părticică din fiinţa noastra. Ȋn pragul iernii care se apropie amintirea locurilor în care am văzut lumina soarelui, a mormintelor celor dragi care ne-au îndrumat primii paşi în viaţă, cât şi a celor rămasi să înfrunte greutăţile tranziţiei ne urmăresc ca o obsesie.

-continuare-