THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 16 Nr. 182 - Decembrie 2018 - Editie electronica

 
NAŞTEREA DOMNULUI

NAŞTEREA DOMNULUI

Hristos se naşte! Măriţi-L!

        Prin milostivirea Bunului Dumnezeu, am ajuns din nou să sărbătorim Naşterea în Trup, a celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi, a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea. Ajungând la această sfântă zi, ne minunăm de faptul că Dumnezeu, Care este fără de început şi fără de sfârşit, a luat trup omenesc, pentru a fi împreună cu creaţia Sa, pentru a mângâia şi înălţa inimile noastre, pentru a ne dărui curaj şi nădejde. "Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată; Fiul Cel Unul-Născut, care este în sânul Tatălui, Acela a măturisit." (Ioan 1, 18).
        Această minune a prezenţei lui Dumnezeu între oameni, a lui Dumnezeu pe Care nimeni nu L-a văzut, aduce cerul pe pământ şi pământul la cer. Aceasta este ceea ce numim "teofanie", descoperirea lui Dumnezeu către oameni. "Fericiţi suntem Israele, că cele ce îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat." (Baruh 4,4). Este o reafirmare a grijii lui Dumnezeu, a dragostei Sale faţă de creaţia Sa, a întregii creaţii şi nu numai pentru umanitate, în aşa măsură, şi-a deschis Dumnezeu inima către noi, într-un mod necunoscut vreodată de omenire. A trimis profeţi şi îngeri, dar la plinirea vremii, El însuşi S-a pogorât între noi, cu prezenţă reală, chemând omenirea să-l măturisească şi să i se închine...
        Suntem chemaţi să fim vestitori ai acestei bucurii, la fel ca şi păstorii cărora le-a fost vestit acest mesaj şi care l-au proclamat altora. Noi arătăm acest mesaj prin vieţile noastre, trăind în sfinţenie şi în virtute în prezenţa lui Dumnezeu şi a aproapelui nostru. Ȋntr-adevăr împreună fiind cu păstorii şi auzind mesajul divin de la înger, în bucuria acestui măreţ eveniment, să strigăm: "Mărire lui Dumnezeu întru cei de sus, pentru că astăzi s-a născut nouă Mântuitor!"

        Hristos se naşte! Măriţi-L! Hristos în mijlocul nostru! Întâmpinaţi-L!

              Înalt Prea Sfinţia Sa NATHANIEL, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop de Detroit şi al Episcopiei Ortodoxe Române din America

 

 
Nu va mai exista nicio schimbare în cadrul Guvernului până nu trec sărbătorile Centenarului de 1 decembrie.

Preşedintele României, Klaus Iohannis

       Preşedintele României, Klaus Iohannis a anunţat, a doua zi după ce conducerea PSD i-a propus pe OLguţa Vasilescu şi pe Mircea Drăghici la ministerele Dezvoltării şi Transporturilor:
       "Daţi-mi voie să vă spun că acest lucru nu este de bun augur, avem guverne PSD-ADE de nici 2 ani şi pot să vă dau câteva date pe care le-am recitit în această dimineaţă şi care arată că lucrurile merg foarte prost în privinţa guvernării. PSD e la al treilea guvern în nici 2 ani. Au fost schimbate enorm de mute persoane pe poziţiile de ministru, i-am numărat, n-o să vă vină să credeţi, sunt 70 de politicieni care au fost sau sunt miniştri în aceste guverne, ascultaţi puţin, 70 în nici 2 ani! Pot să vă spun că aşa nu se poate guverna, este imposibil să schimbi miniştri toată ziua bună ziua, de asta se ocupă PSD-ul să schimbe miniştri. Cum să ne imaginăm că poate să funcţioneze un Guvern cu 2 remanieri într-o săptămână, e ceva ce nu s-a mai întâmplat, nu s-a mai auzit. Eu nu sunt de acord să contribui la o astfel de guvernare care seamănă cu un carusel mai degrabă decât cu o guvernare".

 
Războiul pentru reîntregirea naţională a României
Perioada neutralităţii

-Alexandru Tomescu-

       Recunoaşterea internaţională a independenţei de stat a României a deschis un nou orizont în relaţiile dintre tările Europei de Sud-Est. România, acum - stat de sine stătător - trebuia să-şi făurească strategii proprii de afirmare care interfereau cu interesele economice ale Rusiei, Austro-Ungariei şi Imperiului Otoman.
       Ȋntr-un moment prielnic, între anii 1878-1880, Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Otoman, Grecia, Italia, Austro-Ungaria şi Germania au recunoscut independenţa de stat a României.
       Cu ocazia vizitelor diplomatice ale Regelui Carol I împreună cu I. C. Bratianu în Germania s-a discutat succesiunea la tronul ţării şi viitorul ei statut, astfel că la 14/26 martie1881 Parlamentul a votat, acordarea titlului de Regat României.

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, Privire retrospectivă la Centenarul Marii Uniri

Isabela Vasiliu-Scraba        Manipularea (sau dresajul mediatic) aliniază, netezeşte diversitatea. A o pune în discuţie (a o critica) înseamnă a te sustrage uniformizării. Faţă de vremurile când numai institutele superioare se doreau a fi instrumente de dominare prin înrâurire politică, secolul trecut a adus noutatea mass mediei, mijloc de clonare a gândirii pe şablon, cu atât mai eficient cu cât reuşeşte mai bine să anihileze dreptul constituţional al fiecărui om de a gândi diferit. Pentru a putea mai bine controla mass-media, in România ocupată de armata lui Stalin s-a desfiinţat multitudinea de edituri, de ziare si de cărti, eliminând din librării si din biblioteci mai toate scrierile rezultate din participarea nemijlocită a românilor la cultura europeană, cu specială atenție pentru împiedicarea difuzării lucrărilor istorice semnate de academicieni și universitari români a căror prestigiu trecuse de mult granițele ciuntite ale României Mari (vezi P. Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. 1945-1989, București, Ed. Enciclopedică, 2000).

-mai mult-
 
Anul 2018, piatra de temelie a neamului

       Trăim vremuri debusolate, pline de oameni dezorientaţi. Când eram copil mă înfruptam din poveştile şi legendele strămoşilor noştri Geto-Daci, pline de Feţi Frumoşi şi Cosânzene şi visam. Generaţia mea a avut povestea ei, cu eroi vii şi vise de reîntregire şi unire, cu tinereţe fără bătrâneţe pline de lacrimi de fericire.
       Azi nu mai credem şi am devenit săraci şi goi la suflet şi-n spirit. Fără sens, fără idealuri de viaţă vedem doar hău la capătul tunelului. Fără poveste, trăim doar în prezent. Nu mai avem ţintă, nu ne cunoaştem rostul şi nici mobilul care să ne motiveze să mergem spre lumină. Materialismul e lipsit de suflet şi stabilitate, e o cale printr-un labirint buruienos spre o direcţie moartă. A CREDE a dispărut, pentru că fără poveste, golul din faţă e doar ABIS. În abis eşti nimic!
       Neamul nostru întotdeauna a privit spre NEMURIRE în UNIRE, ÎNTREGIRE în NEMURIRE. Credinţa noastră e NEMURIREA!!! Povestea neamului nostru a fost dintotdeauna nemurirea, iar azi mai mult ca niciodată avem nevoie să reînnodăm NEMURIREA, povestea de care avem nevoie azi. Ţinta spre care să ne dorim a privi, a ne motiva existent, a continua drumul neamului, al strămoşilor, părinţilor noştri în nemurire.
       În copilărie am ştiut să visez datorită poveştilor noastre. Azi nu mai avem poveşti în care să credem pentru că ni s-au furat şi dacă dorim să ne reînnodăm destinul ca neam, să ne regăsim balanţa ca suflete în Nemurirea Neamului Românescva trebui să ne construim una nouă. Pentru Nemurire au luptat strămoşii noştri în decursul istoriei, vis împlinit la 1 Decembrie 1918. Astfel ne-am sfinţit ca Naţiune Creştin-Ortodoxă, adevărată Catedrală a Neamului pentru nemurirea, mândria şi cinstirea părinţilor noştri.

       Copii, fiţi mândri de veşnicia Limbii Române, clădiţi-vă NOUA POVESTE A NEMURII pentru dăinuire şi trăinicie a viselor şi NEAMULUI ROMÂNESC.

       Nu întrerupeţi visul, ŢINTA NEMURIRII!
       La Multi Ani!
       Ben Todică, Melbourne, Australia



 
MIHAI VITEAZUL – ÎNTÂIUL REUNIFICATOR

-Corneliu Florea-

Corneliu Florea        În anii care urcam în Munții Apuseni, la Roșia Montană, venind din Nord, treceam prin Turda și opream la Alba Iulia. Vedeam cum anticul Apulum, medievalul Bălgrad, azi Municipiul Alba Iulia, se pregătește pentru Centenarul Marii Uniri Naționale. Atunci, citind mai mult despre Marea Adunare de la Alba Iulia, am început să meditez ce frumos ar fi să fiu și eu de 1 Decembrie 2018 la Alba Iulia și ideea s-a transformat în dorință. Ar fi piosul meu omagiu față de cei ce au înfăptuit a doua reunificare a națiunii căreia îi aparțin. Aș fi unul din zecile de mii de români veniți, din țară și străinătate, la cea mai mare sărbătoarea istorică a neamului nostru, prioritar în acest spațiu din vremuri imemoriale. Am sentimentul că aparțin unei națiuni care, de-a lungul încercatei ei istorii, a rămas statornic unită prin limbă, tradiții, credință și mă însuflețește prin identitatea ei unică.

-mai mult-
ALTERNATIVA - Cartea pe Net

GABRIEL GHERASIM

THEODOR AND US

Epilogue
Chapter X

GABRIEL GHERASIM - THEODOR AND US        To summarize, when it comes to creating a good quality of life for ourselves, we must first evaluate what goals do we have, what abilities do we have leading in that direction, take ownership of these strengths, be grateful for them, exercise them and strive to progress in magnifying them, until we reach these goals.
       Similarly, when it comes to the obstacles within (thoughts, feelings, health) and outside ourselves (words, actions, modifying, or maintaining our environment, interpreting other people’s words and actions towards us) and without ourselves (things in control of others, which affect our lives, such as laws, or generally speaking, past events), we need to: observe them; change how we look at them if we cannot change them; accept them if it’s beyond our control (as a fact, not as a willing participant in them); let go of them (forgive); and move on.

-mai mult-
CerculLiterar-artisticALTERNATIVA
 
 
GEORGE FILIP

Dialog cu poetul George Filip

       -cum vezi tu – poete, Ţara-n CENTENAR?
       ce-i doreşti tu astăzi, ca poet ce-i eşti?
       -visez să-şi păstreze străbunul har
       şi-i gândesc slăvire LIMBII ROMÂNEŞTI!

       …se-adună poetul printre raţiuni,
       precum Eminescu – glas efervescent
       şi privind în urmă, spre adânci genuni,
       îşi aşterne gândul pur pe pergament:

       vine din destine ROMÂNIA mea.
       eu îi sunt feciorul şi ea mamă mi-e.
       ea poartă pe frunte o Divină stea,
       eu îi smulg din suflet versul limpede.

-continuare-

Popasuri

 
PELEŞUL

Castelul Peleş

      Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut atât de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avântă clocotind un pârâu de munte, atât de sălbatic şi de năvalnic, încât parcă în răsfăţarea lui ar voi să cutreiere lumea toată.
      E un voinic minunat, Peleş, cu părul creţ şi adânci ochi albaştri, şi este atât de voios şi de tare, pentru că s-a născut în adâncimile unui munte uriaş. Se zice că vine dintr-un loc năpraznic, care-i ascuns în fundul pământului şi-n care şed zânele apelor. Şi dacă stai mult lângă Peleş, aşa de mult, că de stătut ce stai să uiţi lumea, auzi cu totul desluşit cântările zânelor.
      Chiar se iveşte, din când în când, câte o zână, care plutind pe o frunză mare şi lată de-a lungul Peleşului la vale, alunecă din treaptă-n treaptă peste cascadele apei şi priveşte cu ochi voioşi la lume. Dar nu poate să o vadă decât acela, care s-a născut pe la toacă şi n-a avut niciodată vreun cuget rău în sufletul lui.
      Ele netezesc cu degetele lor gingaşe pletele creţe ale lui Peleş şi vorbesc pe şoptite cu dânsul despre leagănul lor cel ascuns în tainiţele muntelui, apoi el se pune în faţa oglinzii mititele, ca să-şi vadă chipurile trandifirii. Iar şoaptele lor sunt tainice, ca şi când s-ar furişa prin frunziş adierea unui vânt domol. (CARMEN SYLVA - ELISABETA, Regina României)

-continuare-

 
Unirea Transilvaniei cu România

Centenar, Marea Unire

        La sfârşitul secolului al XII-lea, Transilvania ajunge sub stăpânirea maghiară, la 1526 ajunge sub stăpânire turcească, la 1699, ajunge sub stăpânire austriacă, la 1867, ajunge pentru a doua oară sub stăpânire maghiară, iar la 10 noiembrie 1918, printr-o notă cominatorie-ultimativă trimisă guvernului maghiar, Consiliul Naţional Român, din Transilvania îşi asumă "puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească".
Pentru ca în baza dreptului de auto-determinare a popoarelor, românii din Transilvania să hotărască dacă vor să-şi constituie un stat independent ori vor să se alipească la Patria Mamă, Consiliul Naţional Român a convocat supremul for în drept să ia asemenea hotărîri: Adunarea Naţională.
Ȋntr-o atmosferă de o emoţionantă solemnitate, "Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 Decembrie 1918, decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România".(Gh. Ciuciu)

-Deschideti-
 
Întruparea Cuvântului

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache        ● Vine din nou Sărbătoarea Nașterii Domnului și din cauza luminii lumești nu mai reușim să vedem lumina stelei de pe cer vestitoare a pogorârii pe pământ a slavei nemărginite, a Luminii increate, a Logosului divin, a Cuvântului lui Dumnezeu care pentru mântuirea lumii la plinirea vremii s-a întrupat.
● În trecut la sate mai ales în nopți senine se vedea atât de clar cerul înstelat de deasupra; acum însă, mai ales în marile orașe nu se mai vede pe cer lumina luceafărului de dimineață. Tot așa poate din cauza prea lumeştii lumini din noi sau a norilor de deasupra nu mai reuşim să vedem lumina dumnezească a lui Hristos, slava Întrupării Sale.
● Pentru o vreme, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, renunţă la strălucirea gloriei Sale eterne, la veşmintele divine, împărătești, pentru ca şi cei mai sceptici dintre pământeni aflaţi în conul de umbră al eclipsei de soare văzând umblând printre ei pe “ecce homo”, pe Iisus Domnul în plinătatea firii omeneşti, în trup adică, să nu se mai îndoiască ci să creadă că nu a fost o închipuire, o iluzie optică sau mistică, ci realitate istorică, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat trimis în lume ca oamenii văzându-L pe Fiul să-L vadă şi pe Tatăl de la care Fiul purcede.

-Deschideti-

DESPRE PERSONALITATE ȘI DESPRE NAȚIUNE

Alexandru Nemoianu        Toate câte există pe lume sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu. În această înțelegere Ortodoxia nu disprețuiește nici una dintre componentele “lumii”, ale cosmosului, ci în toate vede strălucind măreția și înțelepciunea lui Dumnezeu.
       Dumnezeu nu a creat lumea pentru a se “împlini”. În El sunt “totul” și “toate”, El este suficient Lui însuși. Creația lumii a fost un act de iubire, dorință de a avea frumusețea Sa împărtășită. De aceea “lumea” este veșnică, deoarece a fost creată din cugetele veșnice ale lui Dumnezeu.
       Într-un mod foarte convingător arăta acest lucru Ernst Junger, poate cel mai de seamă scriitor și gânditor german al veacului XX. Ernst Junger, care între altele a fost și un remarcabil entomologist și descoperitorul unor viețuitoare, arată că în “natură” doar circa 5% are rol “utilitar”, restul este pur și simplu frumusețe, de dragul frumuseții. În privința modului în care cele ce sunt se dezvoltă și perpetuează trebuie arătat că aceasta se face conform cu “modelul” (sau “gândul divin”) așezat în ele (și modelul genetic a dovedit acest fapt). Fiecare creație rămâne în modelul statornic în care a fost făcută, în identitatea veșnică a “persoanelor”. Ele nu apar și dispar, rămân așa cum au fost create. Și orice încercare de modificare poate avea urmări catastrofice, cu neputință a fi prevăzute. Acest lucru este încă mai evident în cazul “omului” și al comunităților umane.(Alexandru Nemoianu)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel: “Când universitarul îşi dă ultima suflare în amfiteatru” sau “Cât de uşor se poate întemeia o universitate”, partea a doua, din ciclul „Vivat Academia”

„Nimic nu este ceea ce pare a fi” în lumea a patra

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL         -Profesorul universitar de astăzi, din lumea a patra, nu mai este deloc ca cel de odinioară... altele sunt cerinţele şi condiţiile acum, concluzionă rectorul Perdaff.
       -Doar minţile luminate au sesizat incredibila inversare a valorilor, existentă pe toate planurile, dar numai personalităţile cu demnitate şi-au expus opiniile şi au declarat chiar în mass-media acest fenomen. Paradoxal, pe vremuri ar fi observat aproape toţi această mişcare. Un elev de gimnaziu sau un absolvent de şcoală profesională, un simplu muncitor era mai citit decât sunt mulţi elevi de azi de la clasele cu profilul filologic, de la colegii de elită, mai documentat decât unii studenţi actuali de la „Litere” şi decât unii universitari, aflaţi chiar în funcţii de decan, de rector sau de şef de catedră, care au absolvit după revoluţie facultatea. Printre aceştia cunosc personal unii, care nu pun mâna pe o carte, nu au avut niciodată bibliotecă cu cărţi acasă şi nu au nici în prezent, poate doar mobila decorativă, spuse decanul Bizdil.
       -Un absolvent de şcoala generală din epoca anterioară citea romanele clasicilor, cunoştea şi recita poeziile poeţilor naţionali, dar şi străini, ştia capitalele tuturor ţărilor şi multe informaţii referitoare la geografia patriei, pe care licenţiaţii de azi în domeniu nu le cunosc, avea cunoştinţe despre istoria ţării, dar şi a altor popoare, de care actualii absolvenţi de istorie nu au habar, completă Perdaff spusele colegului său.

-Deschideți-

 
Jumătăți de adevăruri despre traci la Herodot

Victor Ravini        Jumătățile de adevăruri sunt cea mai eficace dezinformare. Herodot spune adevărul și numai adevărul, însă nu întreg adevărul. Observațiile lui despre traci sunt fragmentare și incomplete, iar uneori inexacte, astfel încât strămoșii noștri sunt puși într-o lumină falsă.
       Înainte de a supune acest eseu atenției dumneavoastră, am cerut părerea unui fost coleg de facultate. Nu părerea oricui, ci a lui Simion Dănilă, cel care a tradus operele complete ale lui Nietzsche în 15 volume (ediție critică), plus că a scris cărți de cercetare lingvistică, istorie literară și câte a mai scris. A fost omagiat în Contemporanul nr 5/2018 și într-un volum omagial. Redau un fragment din mailul primit de la el: „Profesorului nostru Ștefan Munteanu, dacă mai trăia (…), i-ar fi plăcut investigația ta, fiindcă îl preocupa din Herodot exact ceea nouă nu ne convenea din istoriile sale despre traco-daco-geți.”
       Putem începe investigația cu ce a spus regretatul George Pruteanu în eseul JUMĂTĂŢI (Herodot şi Guizot):
       «Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez [zice George Pruteanu] după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef): "Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt". (Victor Ravini)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Insemnari

 
MARIA VÂTCĂ ŞI ŢARA ALMĂJULUI

Prof. Constantin TEODORESCU

       Dintr-o veche deprindere, după ce privirea urmărea titlul, căutam cuprinsul. De această dată, din întâmplare, am deschis cartea¹ la informatori. În lumina privirii a venit un nume: Elena Curescu, născută în Lăpuşnicel. Aşa s-au declanşat gândurile prin reacţia amintirilor. Viaţa m-a prins direct în obiceiul colindatului. Cred că a fost ultima manifestare a fenomenului în satul meu natal, deoarece amploarea rezistenţei anticomuniste din Munţii Banatului a determinat autorităţile să oprească orice tip de întrunire ce nu putea fi controlată. În calitate de „trezorier” am purtat „trăistuţa” cusută la gura ei în aşa fel incît să se poată introduce banii primiţi ca cinste pentru colindat.
       Valea Almăjului (“cetate a naturii”²) e o entitate a spiritului românesc, care a făcut din convieţuirea cu natura un mod de a fi. Modul de a fi ca obşte ţărănească a construit valori tradiţionale într-o organizare românească tipic bănăţeană, districtele, devenite privilegiate, cu statut juridic administrativ recunoscut de autoritatea regală maghiară. Mult mai târziu, Valea Almăjului a fost plasă, apoi raion pînă la reapariţia judeţelor.(Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


EXILUL CREATOR

ICOANA
-fragment-

ACHIM BUCUȚEA

ACHIM BUCUȚEA

 
Prinsă-n perete ai stat sute de ani
Nimeni n-a cutezat să-ți tulbure rostul.
Îngenunchiat în rugă popor de sărmani,
Dorit-a în tine să-și aibă adăpostul.

Pe vreme de urgie când clopotul bătea,
Îngenunchiat în fața-i cereați la ea îndurare.
Din rugăciuni tăcute vedeau cum vremea bună,
Pe cer, pe chipul lor, din neguri răsărea.

S-au dărâmat bordeie și alte s-au clădit,
Dar tu-ai rămas aceiași, ICOANĂ NEPĂTATĂ,
Pe același loc în casă în chip de Răsărit,
ICOANĂ-A BIRUINȚEI din moși strămoși aflată.

-continuare-

CUM ESTE VREMEA?

Vremea in Toronto Vremea in Bucuresti