THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 16 Nr. 183 - Ianuarie-Februarie 2019 - Editie electronica

Happy-New-Year-2019

 
Mihai Eminescu

15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889

Mihai Eminescu

La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă



 
160 de ani de la Unirea Principatelor Române
Unirea Ţărilor surori în context european

-Alexandru Tomescu-

       Ideea unirii Principatelor Române era încă pe primul plan în preocupările generaţiei paşoptiste. Ea a început să se concretizeze după războiul Crimeii, (1854-1856), dintre Rusia şi ţările Europei, Anglia, Franţa, Austria, Prusia şi Sardinia, aliate Turciei.
       Ţarul Nicolae I (1825-1855) la 2 iulie 1853, trece cu armatele ruseşti Prutul şi ocupă cele două Principate, care se aflau sub suzeranitate turcească, cu scopul primirii unor concesii din partea turcilor. Domnitorii G. A. Ghica în Moldova şi Barbul Ştirbei în Muntenia sunt înlăturaţi şi în locul lor sunt numiţi generalii ruşi Sacken şi Budberg.

-editorial-


Isabela Vasiliu-Scraba, „Rinocerizarea” criteriului biografic la un istoric dilematic

Isabela Vasiliu-Scraba        „Rinocerizarea” criteriului biografic s-a putut observa la un istoric dilematic recenzând Scrisorile din București, 1944-1946 (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006) trimise de profesorul Eric Tappe (1910-1992). Acesta a fost specialist în limba română la Universitatea din Londra, urmând în Anglia cursurile profesorului Grigore Nandriș (fratele memorialistei Anița Nandriș Cudla deportată de sovietici de la Cernăuți în Siberia pentru 20 de ani).
       Intr-un articol din 2008, Andrei Pippidi mentionează relațiile englezului Tappe cu români de prestigiu (vezi „Dilema Veche”, Nr. 211/ 2008), de exemplu, cu istoricul academician Radu Rosetti, ucis în temnița comunistă (1), cu arheologul Ion Nestor (1905-1974), director al Muzeului Național de Antichități – devenit din 1956 Institutul de Arheologie al Academiei-, și cu Marioara Golescu (2), pe care bursierul A. Pippidi a vizitat-o în Anglia în 1982 (3).
       Ultima a fost cea care a avut ideea de a salva prin fotografiere multe din Tăblițele de la Sinaia făcute dispărute în comunism (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Un ziarist, o filoloagă și o carte bombă: Cronica geto-dacă de pe Tăblițele de la Sinaia, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Nr. 76/ 2008, p.3382, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/dan_romalo2.htm ).
       De profesie istoric, A. Pippidi, fost privilegiat al regimului comunist, trece sub tăcere „istoria” relațiilor dintre Eric Tappe si academicianul Mircea Eliade în dilematica sa evocare a profesorului Tappe care edita la Londra în 1969 volumul bilingv (cu texte paralele în română si în engleză) intitulat Fantastic Tales by Mircea Eliade and Mihai Niculescu (London, Dillon’s).

-mai mult-
 
Macron versus Țuțea

Ion Coja        Zilele trecute, Emmanuel Macron, președintele Franței, a ținut un important discurs în fața întregii lumi, cu ocazia Centenarului care se împlinea de la încetarea Primuluui Răzbel Mondial. Discurs urmărit cu maximă atenție de întreaga suflare a planetei. Printre cei interesați de spusele președintelui francez m-am numărat și eu, chiar dacă pe Emmanuel Macron nu-l pot considera un „demn reprezentant” al Franței. Dar, vorba franțuzului, faute de mieux…
       Pe parcursul discursului său, Macron a considerat potrivit să aducă un elogiu patriotismului de care au fost animați toți combatanții din WW1, grijuliu foarte să adauge în comentariul său și câteva vorbe despre noțiunea de naționalism, nu cumva să se confunde... Spre mirarea mea, pentru presidentul Franței cei doi termeni s-ar afla într-un raport antonimic, de excludere, patriotismul fiind „l'exact inverse du nationalisme. Le nationalisme en est la trahison", adică patriotismul ar fi exact opusul naționalismului, naționalismul constând în dezicerea de patriotismul adevărat. (Ion Coja)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Insemnari

 
MORILE

Prof. Constantin TEODORESCU

       Poezia „LA MOARA ÎNDĂRĂTNICA” se găseşte în volumul de versuri „Amurguri înflorind sau poimâinele celorlalte oglinzi” de Iosif Băcilă: „Şi mi-e somn de nu mai pot, / Şi mi-e somn de nu mai ştiu, / şi mi-e sufletul netot, / şi mi-e visul parcă viu! // Şi mi-e seara, încă seară, / şi mi-s stele cuminţi, / şi la moara care-i moară, / Piatra macină dorinţi!! // Şi mi-e clipa săptămână, / Şi ni-s noi, şi eu, şi tu, / gând cu gând şi mână-n mână / Copii – dorul ne făcu!!!”(1)
O tristeţe metafizică a vieţii, dincolo de moarte, răzbate în primele versuri. Poetul s-a văzut în „oglinzile pietrei”, în viaţa dobândită prin naştere. E firesc să se vadă, prin miracolul cuvântului, în „celelalte oglinzi”, în imaginile din ceea ce numim nefiinţă. Nu este resemnare, este acceptare senină a condiţiei umane, cu încrederea de origine divină existentă genetic în fiecare: „După moarte, - vrem sau nu vrem - / Ne naştem mereu / În fiecare pagină de carte, / În fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. / După moarte – vrem sau nu vrem - / Ne naştem tăcând / În fiecare oglindă a pietrei, / În fiecare strălumină a unui gând”(2). Intuiţia mistică e cuprinzătoare în puterea de a accepta inevitabilitatea morţii şi de a trăi speranţa eternităţii. (Prof. Constantin Teodorescu)

-Deschideți-


Atitudini

 
ATO SUMI, soprană japoneză: “Dacă eu aș vorbi despre țara mea, așa cum vorbiți voi despre țara voastră, ar însemna să n-am respect pentru casa mea, pentru familia mea”

       Vorbește românește cu accent ardelenesc și își marchează momentele de surpriză cu interjecția adoptată din maghiară: oioioioioi!
       Spune că, pentru a putea face muzică, ar fi mers până la capătul lumii. Într-un fel, a și făcut-o în 2002, când a venit în România ca să continue, la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj, studiile începute la Conservatorul din Tokyo. Avea 19 ani.
       Pentru ea, Angela Gheorghiu este un idol. I-a rămas încrustată în suflet și minte imaginea acesteia din 1994 de la Covent Garden, când BBC și-a modificat grila de programe, înlocuind emisiunea Top Gear cu Traviata în care o româncă interpreta rolul Violettei Valery. În acea seară Angela Gheorghiu a obținut consacrarea mondială.
Ato Sumi nu poate înțelege atitudinea românilor față de ei înșiși, față de propriile valori, pe care ea, o asiatică, le privește cu mare respect:
       “Știi care e cel mai trist moment care apare de fiecare dată în discuțiile cu românii? Și sunt mai ales tineri care mă întreabă de ce am venit în țara asta, despre care îmi spun că e așa cum e, în opoziție cu Japonia, care e dezvoltată, civilizată, blablabla.

-mai mult-

Popasuri

 
Staţia de metrou Politehnica

Staţia Metrou Politehnica

      Această staţie a fost dată în folosinţă în 1983 şi este pavată cu placi mari de marmură şi granit ce conţin fosile de acum 180 de milioane de ani.
      Mai precis, oamenii care coboară la Politehnica au şansa să calce pe rămăşiţele unor vieţuitoare care trăiau pe Pământ atunci când tot ce vedeai în zare era apă. Deşi poate părea că totul a fost plănuit dinainte de către constructori, adevărul este ca ei s-au grăbit să termine totul la timp şi au extras materialul din Munţii Apuseni interesându-se doar de... culoare!

Staţia Metrou Politehnica

      Descoperiri ulterioare au arătat faptul că bucureştenii calcă, din 1983 şi până azi, pe un ocean pietrificat.


 

Winter animated

ALTERNATIVA vă doreşte "UN AN NOU FERICIT"!

 
MĂRIRE ŢIE

-Eugen Revent-

Alexandru Ioan Cuza

Mărire se cuvine Ţie
Şi slavă-ntregului popor
Tu, visul nostru de'nfrăţire
Şi de mărire-al tuturor.

Mărite Domn, nădejdea noastră
Ȋn faţa ta iar se-nfiripă
Şi-un glas ne gheamă la unire
Purtat pe-a vântului aripă.

-Deschideti-
 
Romania, Moldova and the U.S.-Romanian Relations

-Nicholas Dima-

Nicholas Dima        On December 1 Romania celebrated one hundred years since the modern reunification of the country. The nation traces its history back to the old kingdom of Dacia that existed two thousand years ago before the Roman conquest of the land. Then, throughout the middle ages, the Romanian nation lived primarily in the principalities of Wallachia, Moldova and Transylvania. The medieval Principality of Moldova included the current Republic of Moldova. In the course of history, however, two Romanian-inhabited provinces, Bukovina and Bessarabia (Northern and Eastern Moldova) were annexed by Austria and respectively, by Russia. At the end of the First World War and based on their Romanian majority the two provinces reunited with Romania. Thus, modern Romania, like most Eastern European nations, came into being at the end of the war. The Principle of self-determination of Nations, formulated by the U.S. President Woodrow Wilson, was the cornerstone for rebuilding Eastern Europe.

-Deschideti-

 
DINCOLO DE POSTMODERNISM

-Marin Mihalache-

Marin Mihalache         Singularitatea tehnologică nu mai este numai o simplă ipoteză, fantezie, ficțiune Sci-Fi, ori utopie apocaliptică, dystopiană, este deja proiect în faza de construcție, proces inevitabil, revoluție științifică și intelectuală cu efecte și consecințe radicale și imprevizibile pentru viitorul speciei umane, homo sapiens. Sămânța inteligenței artificiale, algoritmele singularității, sunt deja semănate în ogorul fertilizat până la saturație al realității virtuale, au încolțit deja mai ales în mintea și în codul genetic și epigenetic al generației milenariste fascinate de perspectivele supraomenești ale cunoașterii, ale hiper-inteligenței cognitive și ale viziunii multidimensionale, care are putea duce la apariția în lume, printre oameni, a cyborgilor transumani cu minte electronică, suprainteligență artificială și cutie craniană de silicon, conectate și integrate la circuitele invizibile ale unui singur creier electronic autonom cu putere de organizare și conducere a unui sistem planetar totalitar, a unei civilizații care la un moment dat practic s-ar putea să nu mai aibă prea multă nevoie de om ca ființă biologică, nici de diversitatea relativismului fluid și contingent al culturii postmoderne. Deocamdată însă suntem în perioada de tranziție, de entuziasm planetar, de joacă a ucenicului vrăjitor cu mașina pe care a pornit-o și nu mai știe cum să o mai oprească.

-Deschideti-

 
PEREGRINI LA PODUL LUI DUMNEZEU (I)

-Corneliu Florea-

Corneliu Florea        De Podul lui Dumnezeu am auzit de mult, în urmă cu șaizeci de ani, de la o colegă de facultate, era din Baia de Aramă, îmi aduc aminte foarte bine. Au dat-o afară din facultate fiindcă avea origine nesănătoasă, păcat, aproape mă îndrăgostisem de ea. Așa era atunci, sub comunismul dictatorial, singurul motiv de-a fi dat afară din facultate. Calitățile morale, educația, stăruința de-a fi bun student, nu contau, doar originea. Putea-i să fii indolent, cu toate sinonimele lui, dacă aveai originea sănătoasă îți dădea partidul o diploma. Eu am fost norocos, aveam origine sănătoasă și partidul conducător m-a făcut doctor, pe ea au dat-o afară din anul doi, cu tot cu notele ei bune la învățătură...
       ”De ce îi spune Podul lui Dumnezeu ?”
       ”Pentru că Dumnezeu l-a făcut !”
       ”Hei, bravo ! A venit Creatorul la voi, la Baia de Aramă, să vă facă un pod !”
       ”Te rog, lasă marxismul la catedra lui, îmi e până peste cap. Podul lui Dumnezeu, e acolo, la Ponoare, de la începutul lumii. Uimindu-se și iscodindu-l oamenii locurilor, de la începutul lumii creștine, au învățat să facă și ei poduri, să nu mai treacă prin ape și celui nefăcut de ei i-au spus Podul lui Dumnezeu.”

-mai mult-
 
"CEL MAI MARE NĂSCUT DIN FEMEIE"

Alexandru Nemoianu        Ȋn veacul I d.Chr. spaţiul euro-mediteranian ajunge la apogeul dezvoltării sale.
       Imperiul Roman, armata, instituţiile şi legile sale stăpâneau practic toata lumea cunoscută şi o controlau cu o mână de fier. Rezistenţa în faţa puterii Romei era un act de sinucidere. Nici un popor nu putea să adune forţe care să aibă o minimă şansă de victorie în confruntarea cu legiunile Romei. Ȋn orice moment şi în orice parte a spaţiului geografic pomenit, Roma putea aduce trupe mai multe şi infinit mai bine instruite şi înzestrate. Se părea ca istoria a ajuns la zenit şi la sfârşitul ei. Nimeni nu putea măcar să imagineze un sfârşit al puterii Romei.
       Ȋn veacul I d.Chr. Roma se reorganizase şi, de la Republică, devenise Imperiu. Vechile forme, Senatul şi organizatiile Republicii încă existau, dar golite de conţinut şi fără nici o putere efectivă. Puterea era concentrată în mâna Ȋmpăratului şi atâta. Aceasta situaţie politică a permis iniţierea unor mari campanii militare, în Britania, la Rin şi în alte părţi. Chiar şi confruntaţi cu înfrângeri locale (cum au fost cele din Pădurea Neagră) soldaţii Romei reveneau si restabileau raportul de forţe favorabil Romei.(Alexandru Nemoianu)

-mai mult-
ALTERNATIVA - Pagini Alese

 
Cornelia Păun Heinzel: “Odisee la catedră, în bănci şi prin amfiteatre”
Un altfel de jurnal – un jurnal al amintirilor
“Prima dată într-o bancă de şcoală, prima oară la tablă”

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL        Atunci când la vârsta de trei ani am păşit pentru prima dată într-o sală de clasă, plină de elevi, în care mă adusese mama mea, profesoară, nu ştiam că acesta va fi spaţiul în care îmi voi petrece întreaga viaţă, în mod continuu, până în prezent. Nu m-am gândit să devin profesoară - poate doar când eram de vârstă preşcolară şi mă jucam de-a școala cu copiii vecinilor, toţi fii şi fiice de ceferişti - şi cred că întotdeauna când eu mi-am ales în viaţă o direcţie de urmat iar Dumnezeu mi-a călăuzit paşii pe alt drum, altul decât cel dorit de mine, în scurt timp, realizam că varianta pe care ajungeam involuntar să o urmez era cea optimă pentru mine, mult mai bună decât cea pe care o gândisem şi o vroiam eu anterior. Pentru acest lucru, ar trebui să-i mulţumesc zi de zi, celui care a fost singurul care m-a ajutat şi m-a sprijinit permanent în tot ceea ce am realizat până la ora actuală, în mod corect şi cinstit, fără compromisuri şi fără umilinţe, cu toate dificultăţile perioadei în care am trăit şi în care vieţuiesc şi în prezent. Dacă ar trebui vreodată să o iau de la început, acesta ar fi drumul pe care l-aş parcurge, fără ezitare, fără să visez experienţe pe alte cărări ale vieţii. Cred că oricărui om îi este dăruită o menire în viaţă şi realizează ceva unic, fiecare persoană a trăit şi trăieşte experienţe inedite

-Deschideți-

EXILUL CREATOR

CITATE

VINTILĂ CORBUL

VINTILĂ CORBUL

 

       Dumnezeu înseamnă adevăr, iar adevărul este acelaşi pentru toată lumea (Căderea Constantinopolelui)
       Uciderea în masă a prizonierilor era o cruzime inutilă?... Nu! Era un act politic cu o semnificaţie precisă. Căpeteniile lumii occidentale erau înştiinţate pe această cale că sultanul Baiazid le arunca mănuşa şi că gestul lui echivala cu o provocare adresată întregii creştinătăţi. Nu trimisese el un mesaj plin de sfidare regelui Sigismund al Ungariei, prin care îl prevenea că, după cotropirea pustei maghiare, nu se va opri decât la Roma, unde va transforma altarul bisericii San Pietro în iesle pentru cai? Rupea toate punţile fiindcă nu se temea de nimeni şi de nimic. (Căderea Constantinopolelui)
       Onestitatea nu este întotdeauna apanajul geniilor. (Dinastia Sunderland)
       Orgoliul izvorăşte de cele mai multe ori din deprinderea şi încrederea vană că poţi plăcea oricând oameniilor. (Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur)
       Oamenii se nasc, trăiesc şi mor. Regatele, republicile, imperiile, de asemenea. Dar aurul nu va muri niciodată. (Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur)
       Războaiele economice sunt şi mai îngrozitoare, fiindcă lovesc fără deosebire în bărbaţi şi femei, în bătrâni şi copii. (Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur)
       Ce ridicole sunt şi fetele cu prejudecăţile lor, cugetă el supărat. E absurd atâta tevatură, pentru câteva clipe de dragoste. (Babel Palace)

-continuare-